„Ziua Sfântului Martin – Sărbătoarea Lampioanelor” la Şcoala Gimnazială „Aurel Vlaicu”

Martin von Tours a trait în secolul IV şi s-a înrolat în armată încă de la vârsta de 15 ani, deşi s-a opus puternic, deoarece nu accepta violenţa. Chiar dacă în armată el avea o viaţă aspră şi ca  soldat era instruit pentru luptă, el nu s-a schimbat; a rămas la fel de tolerant şi omenos fiind gata oricând să sară în ajutorul semenilor săi, să-i ajute pe cei săraci, pe cei bolnavi, pe cei înfometaţi – toate acestea dintr-o soldă care în mod normal de abia ajungea unui singur om. Într-un moment al vieţii lui de soldat, a reuşit să se  retragă din armată și s-a călugărit. În acest fel el şi-a dedicat viața celor nevoiași. Legenda spune că într-o noapte geroasă Martin era călare și în fața porții cetății era un cerșetor, care tremura de frig. Martin a coborât de pe cal, și-a scos sabia din teacă,  şi și-a tăiat mantia de cavaler în două. O jumătate de mantie i-a oferit săracului, iar cealaltă jumătate și-a păstrat-o. La un moment dat, episcopul orașului Tours a decedat. Oamenii au vrut să-i ofere acest post călugărului Martin. Dar Martin, fiind un om foarte modest, nu dorea această distincţie, nu se considera vrednic de ea. El s-a ascuns într-un adăpost al gâștelor, pentru a nu fi găsit. Fiind seară, oamenii l-au căutat cu felinarele şi îi strigau numele, dar el n-a răspuns. Gâștele, însă, au făcut o gălăgie foarte mare și astfel oamenii l-au găsit și l-au dus la biserică. Aşa a ajuns Martin să fie episcopul orașului Tours. Obiceiul de a-l sărbători pe Martin  se mai practică și în zilele noastre, de atâtea secole de către catolici. Este o tradiție germană, Laternenfest (Sărbătoarea lampioanelor) de a merge pe stradă cu lampioane în seara Sfântului Martin. Tradiția mai spune că în seara de Sfântul Martin, popoarele catolice servesc la cină, o friptură delicioasă de gâscă, deoarece gâștele trebuie pedepsite pentru trădarea lor. Elevii secției germane și maghiare de la Școala Gimnazială „Aurel Vlaicu” sărăbătoresc anual acest eveniment. Se încolonează în seara de Sfântul Martin, alături de părinții și profesorii lor. Lampioanele lor luminează frumos  calea spre biserică ,în întunericul nopții și ei intonează cântecele învățate la școală în cinstea acestui sfânt. Majoritatea lampioanelor sunt confecționate de către copii la școală, sau acasă împreună cu părinţii, iar unii dintre ei au lampioane cumpărate şi le păstrează pentru următoarea Sărbătoare a Lampioanelor. Grupul de copii, părinţi şi profesori se îndreaptă spre Biserica Catolică Șega din Arad unde sunt întâmpinați cu mare bucurie de preot, în fața bisericii. Toată lumea intră în biserică, clopotul bate cu putere, iar copiii fredonează cântecului adresat Sfântului Martin. În biserică, preotul adresează cuvinte de întâmpinare copiilor și adulților. Toți se roagă împreună pentru ca Sfântul Martin să ne audă și să ne ajute să devenim mai buni și mai iubitori. Unii copii spun poezii și intonează cântece în cinstea acestui sfânt. În final se spune rugăciunea „Tatăl Nostru” în trei limbi: limba română, limba germană și limba maghiară. La sfârşit,copiii sunt invitați de preot la o gustare dulce și un ceai, după care merg acasă împreună cu părinții lor,cu toţii primind o învăţătura, aceea de a dărui semenilor nostri.

 Prof. Inv primar Horvath Hildegard

 



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni