Şedinţa extraordinară a CLM a fost o gâlceavă ca-ntr-o şatră fără bulibaşă

Consiliul Local Municipal a avut ieri ședință extraordinară, convocată la cererea consilierilor din opoziție politică, mai puțin consilierul independent care nu mai este politic (dar a fost în trecuta legislatură), și care acum este neutru.
Precum scriam în știrea-analiză publicată în ziarul de alaltăieri, miercuri, 16 noiembrie,  ședința avea pe ordinea de zi patru puncte dătătoare de fiori reci: două proiecte de hotărâri propuse de inițiatorii șe­dinței și două propuse de primarul Gheorghe Falcă. Proiectele inițiatorilor opozanți ai ședinței extraordinare vizau obligarea conducerii SC CET Hidrocarburi SA Arad la plata integrală și cu prioritate a salariilor angajaților societății comerciale, conform bugetului de venituri și cheltuieli aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Arad nr. 174/ 31.05.2016, și constituirea unei comisii de analiză și verificare a activității SC CET Hidrocarburi SA. Proiectele primarului au constat într-o „… hotărâre pentru completare a hotărârii privind trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul SC CET Hidrocarburi SA Arad” și o „Hotărâre de rectificare a bugetului general de venituri şi cheltuieli al Municipiului Arad pentru anul 2016”.
Cauze independente de voința și putința omenească au determinat întârzierea celui care scrie cu maximă rușine aceste rânduri, astfel că dezbaterea primelor două puncte ale ordinii de zi, despre inițiativele primarului este vorba, nu pot relata decât din auzite, din spunerile altora după încheierea ședinței: „A fost la fel ca la celelalte două: ca la ușa cortului!”.
Pentru cei care n-au citit ziarul de miercuri, reiau condensat proorocirile făcute anterior ședinței: va fi jale și nu va trece nici un proiect, sau va trece unu al puterii și unu al opoziției. Cum sunt un slab analist (recunosc asta cu sfiala de rigoare), proorocirile nu mi s-au îndeplinit decât în aprecierea numărului de proiecte votate favorabil: nici unu. în privința a cum va fi, am apreciat prost de tot, fiindcă aşteptările mi-au fost depășite cu mult și n-a fost jale, ci chiar ca la ușa cortului, ba și mai rău decât atât.
Vicele Bibarț solist pe toate vocile
Conform așteptărilor și obiceiului, Gheorghe Falcă a lipsit, el nemaifiind primarul Aradului ci primașul campaniei electorale a partidului (pe banii cui, asta nu se știe). A fost însă prezent viceprimarul Călin Bibarț – și trebuie recunoscut că între Bibarț din această ședință și Falcă din toate ședințele la
care-a fost prezent n-a fost nici o diferență.
Potrivit regulamentelor și procedurilor, ședințele CLM sunt conduse de un președinte de ședință ales pe un termen clar definit. El, președintele de ședință, dă cuvântul tuturor celor care vor să vorbească și au acest drept, nimeni neavând dreptul de a vorbi fără să ceară permisiunea președintelui de ședință. în ședința de ieri, președinte a fost, adică n-a fost deloc, consilierul liberal Bogdan Boca. El doar a șezut  la prezidiu, ca lector al punctelor ordinii de zi, iar greul bătăliei l-a dus Călin Bibarț, care a vorbit când a vrut el, cât a vrut el, ce a vrut el, de parcă el era și consilier, și viceprimar, și prezidentul ședinței, și Gheorghe Falcă, și procuror, și agent electoral, și detectiv particular, și… Dar s-o luăm mărunt, ca să se-nțeleagă.
De la proiect la datorii, cu respect fără
Prima propunere a opoziției, obligarea conducerii SC CET Hidrocarburi SA Arad la plata integrală și cu prioritate a salariilor angajaților societății comerciale, conform bugetului de venituri și cheltuieli aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Arad nr. 174/31.05.2016, a fost citită, conform procedurii, de Bogdan Boca, președintele de ședință. Cum lecturarea a trei rânduri pe format A4 l-a obosit la culme, a luat cuvântul Vicele Bibarț – și l-a luat fără a-l cere de la președinte. Pornirea i-a fost atât de voluntară și de irepresibilă încât la un moment dat chiar a afirmat că „Eu conduc ședința”, ceea ce-nseamnă că Bogdan Boca nu-i președinte de ședință ci crainicul CLM.
Odată înstăpânit peste cuvânt, vicele a citit un document al CET Hidrocarburi, document emis la cererea primăriei, și în care se arăta că salariile au fost plătite la zi, ba chiar cu o zi în avans, a vituperat vehement contra ipocriziei opoziției și i-a cerut doctorului Gheorghe Furău (consilier opozant și om căruia și Falcă, și Bibarț, îi ajung, ca staturi lăuntrice, până la umărul gleznei – dar numai dacă urcă unul pe umerii celuilalt), după ce l-a asigurat de respectul său profund,  să citească un document pe care i l-a și înmânat, întrebându-l pe valorosul doctor care este, din punctul dumnealui de vedere, definiția ipocriziei. „Gheorghe Falcă!”, a venit răspunsul absolut spontan. Fără a şti nimic despre conţinutul documentului, doctorul Furău a început lecturarea cu voce tare: era vorba despre o informare a CET Hidrocarburi emisă marţi, 15 noiembrie, ca răspuns la solicitarea viceprimarului Călin Bibarţ, referitoare la datoriile PSD Arad – organizaţia judeţeană şi cea municipală, către CET Hidrocarburi: 56.173,86 de lei „judeţeana” (36.464,76 de lei datorie plus 19.709,10 de lei penalităţi), şi 20.029 de lei „municipala” (11.839,99 de lei datorie plus 8.189,78 de lei penalităţi). De bună credinţă, doctorul a început să citească. Dându-şi seama despre ce-i vorba-n document, s-a oprit şi, cu bun simţ, a cerut să spună ceva. Cu cel mai deplin respect, fără a cere voie să ia cuvântul (nici n-avea de la cine, că doar şedinţa o conducea el, preşedintele de şedinţă Bogdan Boca fiind doar în plus pe-acolo), l-a oprit pe mai mult decât stimabilul doctor şi-a-nceput o serie de alte vituperări despre ipocrizia pesedeului şi-a lui Fifor. Cum şi alţi consilieri opozanţi îşi cereau dreptul la cuvânt, hărmălaia a atins cote paroxistice, însă peste toate vocile domina vocea viceprimarială, deşi de-nţeles nu se mai înţelegea nimic. La un moment dat, un cetăţean care asista şi el la şedinţa aleşilor (care-s crema Aradului, spuma intelectualităţii autohtone, modelele vrednice de urmat în politică – că-n viaţă ajungi ca ei dacă le urmezi exemplul), s-a ridicat şi-a strigat cât a putut şi el: „Vorbiţi pe rând, că nu se mai înţelege nimic, fiindcă vorbiţi doi deodată!” (de fapt vorbeau vreo şase-şapte…). Cu-acelaşi respect neştirbit, Călin Bibarţ, viceprimarul plătit şi din taxele acelui om, i-a răspuns debordând respect: „Şi cu dumneavoastră – trei!”.
Ce se-ntâmplă
Proiectul propus de opoziţie vorbea despre obligarea CET Hidrocarburi, prin hotărâre a CLM, la plata integrală și cu prioritate a salariilor angajaților. Nu era vorba nici despre datorii, nici despre anchete de partid asupra datoriilor partidelor, nici despre verificarea datornicilor, nici despre ipocriziile partidelor şi-ale politicienilor. Cum alegerile parlamentare bat la uşă iar bătălia pentru caşcaval e cumplită (ciolanul nu mai prezintă interes decât în manifestări câmpeneşti publice), s-a vorbit cu strigături despre orice, numai despre cele trei rânduri de proiect de hotărâre nu. Când în sfârşit spiritele s-au mai potolit, fantomaticul preşedinte de şedinţă suplinit strălucitor de Călin Bibarţ a supus proiectul votării – şi proiectul a căzut. Putea foarte bine să cadă şi fără hărmălaie, şi fără respecte enunţate dar nepracticate, şi fără toată hărmălaia ruşinoasă care pare că-i singura emblemă cuprinzătoare, deci definitorie, a politicienilor Aradului.
Ultimul act al circăriei
Constituirea unei comisii de analiză și verificare a activității SC CET Hidrocarburi SA, cel de-al doilea proiect propus de opoziţie dar trecut ultimul pe ordinea de zi, a provocat aceeaşi atmosferă în care vocea lui Călin Bibarţ a fost şi soprană, şi altistă, şi tenor, şi bas, ba chiar şi galeria suporterilor (a fost singura diferenţă între Sala Ferdinand şi maidanul Motorul – ultimul stadion încă în viaţă al urbei: nu s-a huiduit – dar nici mult nu mai era). Din strigătele viceprimariale s-a-nţeles (cel puţin eu atât am reuşit să desluşesc, vacarmul fiind ca la balamuc), că nu se poate face o comisie fiindcă nimeni n-a propus membri ai comisiei şi că opoziţia a spus că nu o interesează cine face parte din comisie, numai să se facă. în optica bibarţiană, întâi alegi membrii într-o comisie care nu există, şi-abia apoi înfiinţezi comisia deja constituită. E ca şi cum ai face alegeri parlamentare pentru un parlament neînfiinţat încă şi-am avea senatori fără Senat şi deputaţi fără Cameră a Deputaţilor. La punctul acesta cam trei sferturi dintre consilierii opozanţi au ridicat mâinile în semn că ar spune şi ei câte ceva, dar singurul care a vorbit a fost liderul de grup – şi numai când tăcea viceprimarul – iar viceprimarul tăcea doar cât să mai respire când şi când. A vorbit însă consilierul independent Marin Lupaş, aplicat, deci la obiect, cerând ce-a mai cerut şi altă dată şi-a cerut în zadar: o comisie externă de auditare a CET, deci nepartizană. Pariez că şi ieri tot zadarnic a
cerut-o.
Încheiere: reglementară sau nu?
Cum în sală nu se mai înţelegea om cu persoană (voiam să-i spun ceva unui coleg, la ureche, dar mi-a strigat că nu se-aude), şi fiecare-şi ridica glasul mai tare decât ceilalţi, Călin Bibarţ şi-a luat inima-n dinţi şi-a rostit apăsat, de s-a auzit clar de tot: „Declar şedinţa închisă” – şi s-a terminat. Nu era Călin Bibarţ preşedinte de şedinţă, chiar dacă el a semnat pe decizia de convocare a şedinţei exact sub numele Gheorghe Falcă, deci convocarea a făcut-o Gheorghe Falcă sub semnătură Călin Bibarţ (oare mai pricepe cineva ceva, sau sântem o imensă casă de nebuni şi încă nu ştim asta?), însă dacă ești vice, și încă vicele lui…, poți conduce ce vrei tu și poți declara închis tot ce vrei tu, că doar ești vice, nu?
La scurt timp s-a organizat „la partid” o conferinţă de presă în care tot Călin Bibarţ a fost protagonist, însă a apărut şi surpriza frumoasă: apaticul şi abulicul preşedinte de şedinţă Bogdan Boca a dat o declaraţie de presă care nu face obiectul prezentului comentariu, dar merită notată trezirea bruscă din letargia de mai devreme, cu felicitările de rigoare.
Post scriptum la căpătâiul ruşinii
Mă-ntreabă lumea despre ce-a fost şi cum a fost în CLM şi nu ştiu cum să le răspund. Aş spune c-a fost circ, dar aş insulta o lume demnă de stimă, aceea a artiştilor de circ, deci nu spun c-a fost circ. Aş spune c-a fost o mare porcărie, dar nici pe purtătorii de rât nu vreau să-i insult, întrucât sunt fiinţe folositoare – cu mult mai folositoare… Singura sintagmă potrivită rămâne aceasta: ca la uşa cortului, ca-n şatră – şi-i suficient ca să te-apuce-o ruşine de care nu mai scapi nici cu ştampila electorală cum ai da cu parul ca să te aperi de lighioane care-ţi sug toate resursele iubindu-te nespus, liberal şi social-democrat.