Întâmpinarea Domnului, sărbătoarea Luminii

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului ne aduce  în fața ochilor minții icoana Maicii Domnului care merge la Ierusalim cu Pruncul Iisus în brațe. Îl introduce în templu, îl prezintă Tatălui, îl introduce poporului, îl duce la întâlnirea cu poporul Său. Sărbătoarea Întâmpinării Domnului, 40 de zile după nașterea lui Iisus, ne arată Sfânta Familie, pe Fecioara Maria și dreptul Iosif care, în ascultare față de Legea mozaică, se îndreaptă spre templul din Ierusalim pentru a oferi copilul, întrucât era primul născut, Domnului Dumnezeu și a-l răscumpăra printr-un sacrificiu (cf.Lc 2,22-24). Este unul dintre situațiile în care timpul liturgic îl oglindește pe cel istoric, pentru că astăzi se împlinesc exact 40 de zile de la Nașterea cea mai presus de cuget a Domnului Iisus Hristos. Tema lui Iisus Hristos, Lumina care s-a arătat în lume, care a definit ciclul sărbătorilor Crăciunului și a culminat în praznicul Bobotezei sau Epifaniei, este preluată, continuată și extinsă în sărbătoarea împărătească de astăzi.

Gestul tipiconal și ritual al prezentării lui Iisus la templu, ce se înfăptuiește într-un mod tainic și smerit, ca unul ce caracterizează Întruparea Fiului lui Dumnezeu, găsește o singură primire din partea bătrânului Simeon și a prorociței Ana. Dumnezeu transformă ascultarea lor în înțelepciune, cu și prin lucrarea Duhului Sfânt.

Prin inspirație de sus, divină, ei recunosc în acel copil pe Mesia prevestit de profeți. În întâlnirea dintre bătrânul Simeon și Fecioara Maria, tânără mamă, Vechiul și Noul Testament se unesc într-un mod minunat în aducere de recunoștință și mulțumire pentru darul Luminii, care a strălucit în întuneric și i-a împiedicat stăpânirea: Hristos Domnul, lumină pentru luminarea neamurilor și slava poporului Său Israel (cf. Luc. 2,32).

În relatarea Întâmpinării lui Iisus la templu, înțelepciunea este reprezentată de doi bătrâni, Simeon și Ana: persoane ascultătoare față de Duhul Sfânt (care este amintit de trei ori), îndrumați de Duhul Sfânt, însuflețiți de Duhul Sfânt. Această ascultare și această smerenie ascultătoare nu sunt un fapt teoretic, ci stau sub logica întrupării Cuvântului. Dumnezeu le-a dat înțelepciunea printr-un lung demers pe calea ascultării față de legea Sa. Ascultare care, pe de o parte, smerește și deșertează, însă, pe de altă parte, aprinde și păstrează nădejdea, făcându-i creativi, pentru că erau plini de Duhul Sfânt. Ei celebrează și o anumită „liturghie” în jurul Pruncului care intră în templu: Simeon îl laudă pe Domnul și Ana vestește mântuirea (cf. Luc. 2,28.32.38). Ca și în cazul Maicii Domnului, și bătrânul Simeon îl ia în brațele sale, dar, în realitate, Pruncul Iisus este cel care îl cuprinde și îl povățuiește. Atât Fecioara Maria, tânără mamă, cât și Simeon, bătrân „bunic”, îl poartă pe Prunc în brațe, dar Pruncul însuși este cel care-i conduce pe amândoi Domnului Dumnezeu. Mijlocirile și rugăciunea Maici Domnului, mama noastră, ale dreptului Iosif și pentru ale sfinților Simeon și Ana, să ne dea fiecăruia dintre noi să fim prezentați lui Dumnezeu pe deplin reînnoiți întru duh.

Este curios de notat că în acest eveniment bătrânii Simeon și Ana sunt creativi, ei văd în Prunc împlinirea Legii și a promisiunilor lui Dumnezeu. Și sunt capabili să facă sărbătoare, sunt creativi în bucurie, în înțelepciune, în împlinire. Și noi, astăzi, ca Maica Domnului și ca Simeon, vrem să-L luăm în brațe pe Iisus pentru ca El să întâlnească poporul Său, și desigur că vom obține acest lucru numai dacă ne lăsăm cuprinși de taina lui Hristos. Să povățuim poporul la Iisus Hristos, lăsându-ne la rândul nostru îndrumați de Hristos. Acest lucru este ceea ce trebuie să fim: călăuze călăuzite, sfătuitori sfătuiți, povățuitori povățuiți.

Arhim. Teofan Mada, vicar eparhial



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni