Să-i învăţăm Respectul, dar pe toţi

Clasa politică românească, nu cea demnă, ci aceea veşnic repetentă, trece prin momente grele în aceste zile. Românii au ieşit în stradă, şi vor ieşi în continuare, amendând serios derapajele penale ale celor ajunşi în fruntea ţării. Disperarea este cu atât mai mare cu cât penibila, şi în acelaşi timp jignitoarea, scuză a manipulării nu mai poate fi adusă în discuţie. Oamenii au ieşit în stradă pentru că sunt conduşi de nişte idioţi nesimţiţi. Idioţi pentru că şi-au putut imagina că suntem atât de proşti încât „nu ne putem prinde“ de jocurile lor personale şi nesimţiţi pentru că nu au renunţat din prima la ideile lor, continuând să spere că îşi vor realiza în cele din urmă scopul lor mârşav printr-o eventuală slăbire a poziţiei maselor.

Nefiind implicat în nici un fel politic, recunosc cu sadism că sunt în al nouălea cer când văd atâta lume răsculată împotriva clasei politice. Indiferent ce ar spune unii sau alţii, urmările, nu doar modul de acţionare, modificării codurilor penale pot avea consecinţe extrem de grave în ceea ce priveşte nu doar democraţia ţării, ci şi a modului de funcţionare a societăţii. Conform specialiştilor în Drept, judecătorii vor trebui să închidă dosare aflate pe rol, procurorii nu mai pot deschide dosare noi, iar cei aflaţi în închisoare pentru abuz în serviciu cu prejudiciu sub plafonul de 200.000 lei trebuie eliberaţi; orice act normativ, de la ordin de ministru, decizii de primar şi până la hotărâri de consiliu local sau judeţean, va putea fi adoptat fără riscul tragerii la răspundere penală a emitenţilor, indiferent de prejudiciu; abuzul în serviciu poate fi pedepsit doar cu o simplă amendă;  dispare infracţiunea de neglijenţă în serviciu, iar în ceea ce priveşte Legea graţierii, dacă ea va fi adoptată sub forma discutată, asta ar însemna ştergerea cu buretele a tuturor rezultatelor din ultimii zece ani, ceea ce va conduce la un adevărat dezastru. În acest context extrem de grav şi de periculos, aducerea în discuţie şi încercarea de a arunca vina pe o eventuală manipulare în masă a populaţiei este cu atât mai ofensatoare şi ar merita taxată într-un mod separat. La fel de taxată ar trebui să fie şi încercarea de discreditare a celor aflaţi în stradă sau minimalizarea numărului de protestatari. Şi dacă tot suntem la capitolul taxări, ar trebui puşi la zid (nu la modul de executare fizică) şi cei care încearcă să dea o conotaţie politică protestelor. Eu nu protestez împotriva PSD-ului, ci a unei măsuri luate de Guvern. Nu vreau înlăturarea Guvernului actual, ci îndreptarea lui. Că ne place să admitem sau nu, acest Guvern a fost alegerea populaţiei, fiind astfel cât se poate de legitim. A fost alegerea unei populaţii responsabile, care nu şi-a bătut joc de dreptul de a vota. Poate dacă şi ceilalţi, care în ziua scrutinului au preferat să stea cu fundurile lipite de canapeaua indiferenţei faţă de ţara lor, ar fi ieşit la vot nu ar mai fi avut acum de a face cu „ciuma roşie“. S-au trezit acum cu fundurile… înroşite şi au ieşit să şi le răcorească în frigul de afară. Dă-i românului mintea de pe urmă, sau mai potrivit spus ridică-i-o la cap. Foarte bine că au ieşit în stradă, dacă la vot au preferat să doarmă. Dar aş vrea să îi văd în stradă, şi într-un număr mult mai mare, şi atunci când alţi parlamentari sunt la putere şi îşi majorează lefurile, îşi schimbă parcul auto cu cele mai scumpe maşini, sunt conduşi acasă de coloana ministerială, stau în chiriile cele mai scumpe, îşi votează imunitatea fugind din faţa legii, îşi majorează pensiile. Să îi văd în stradă chiar şi atunci când drumurile lor nu sunt reparate cu anii, când canalizarea le intră în frigidere sau când banii publici sunt irosiţi pe lucrări de mântuială, ori în interese personale sau de partid… de orice culoare.