Economia între generații

de Teofan Mada

Economia tradiţională poate vedea de ce nu acţionăm doar pentru consumul imediat. Recunoaşte raţionamentul abstinenţei, a deciziilor de a acţiona nu doar pentru sinele nostru viitor, dar şi pentru cei care vor veni după noi şi astfel să ne sacrificăm. Creştinii arată că identitatea fiecărei fiinţe umane este modelată de trecerea noastră prin timp. Atunci când trebuie să identificăm dorinţele acestui agent economic raţional trebuie să întrebăm despre ce cadru temporal este vorba. Ne concepem în momentul prezentului sau peste 30 de ani? Pentru cine lucrăm – pentru versiunea actuală a sinelui sau pentru cea viitoare? Înţelegem că este vorba de un schimb care are loc după o perioadă de timp specificată într-un contract. Din moment ce pentru multe tranzacţii nu există contracte sau nimic la care să putem face trimitere, tindem să concepem schimburile pe durate scurte de timp. Totuşi, economia în curs de desfăşurare depinde de existenţa unui legământ care se întinde pe mai multe decenii, care durează o viaţă întreagă sau chiar vieţile celor care trăiesc azi. Starea actuală a economiei nu depinde doar de generaţia din prezent. Nu vom găsi originile crizei economice mondiale doar în cadrul temporal folosit de analiştii de marketing contemporani, pentru care „termen scurt” înseamnă perioada de timp dintre acum şi sfârşitul săptămânii viitoare, „termen mediu” se referă la următoarele 12 luni, iar „termen lung” se referă la următorii cinci ani sau maxim zece ani. Fiecare dintre noi va trăi mai mult de atât. Să ne uităm în perspectiva şi să ne întrebăm la ce tip de economie sperăm în cele două/trei decenii şi ce trend din economia actuală este pe cale să producă. Obişnuiam să spunem că lucrăm acum pentru a acumula economii pentru momentele în care nu vom mai putea lucra. De fapt, când nu vom mai lucra, vom depinde de puterea de economisire a celor care lucrează la acel moment. Avem nevoie de o economie care va continua să funcţioneze astfel încât să putem să nu mai lucrăm la un moment în vii­tor atunci când vom fi sprijiniţi de cei pe care îi sprijinim acum. Ne bazăm acum pe sănătatea viitoare a economiei. Dacă spe­raţi la o economie destul de puternică pentru a vă sprijini atunci, ce direcţie ar trebui să luăm pentru a obţine o economie atunci? Schimbul fundamental pe care se bazează întreaga economie umană are loc între generaţii. Este o tranzacţie lentă şi în timpul unui ciclu de viaţă între părinţi şi copii şi copiii copiilor. Toate tranzacţiile în care suntem implicaţi sunt doar episoade ale acestei tranzacţii de o viaţă. Pentru a câştiga această perspectivă pe termen lung trebuie să tragem camera de filmat mai în spate ca să ne surprindem viaţa de la început la sfârşit şi poate, ocazional, să avem o perspectivă mai largă care să includă bunicii şi nepoţii. Suntem siguri că copiii noştri nu vor trăi niciodată în circumstanţe la fel de dificile ca şi cele trăite de bunicii lor? Ce schimbări am face dacă am ştii că avem o şansă de a experimenta o dislocare sălbatică a economiei ca şi o veritabilă depresiune? Cum v-aţi pregăti copii sau pe voi înşivă dacă aţi şti că acest lucru s-ar întâmpla? Dacă am putea stabili această perspectivă largă, am putea identifica nişte schimbări pe termen lung care conduc criza economică actuală şi am putea să luăm în calcul costurile şi be­neficiile unei astfel de viziuni între gene­raţii.



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni