Iubito, îţi ofer tot asfaltul meu

Ce poate fi mai frumos decât iubirea sinceră dintre doi oameni. Să îi priveşti pe îndrăgostiţi cum îşi fură priviri, cum se sărută cu patos pe sub balcoanele ceauşiste, dându-le parcă o altă culoare – mai optimistă, să îi admiri cum se ţin de mână, cum îşi ating pielea de parcă deţin cel mai de preţ lucru din univers, cum suspină după privirea celuilalt sau cum tremură de gelozie atunci când atenţia persoanei iubite este îndreptată către altcineva. Tot din categoria iubirii fac parte şi declaraţiile, jurămintele şi promisiunile solemne de genul „tu eşti toată viaţa mea“, „nu am iubit pe nimeni cum te iubesc pe tine“, „odată cu tine am întâlnit fericirea“, „iubirea mea, îţi ofer toată viaţa mea“ etc, etc. Iar culmea fericirii în dragoste o reprezintă cadourile, atenţiile pe care fiecare le acordă celuilalt pentru a-l impresiona. De regulă se oferă cam aceleaşi lucruri, nimic nou şi impresionant, însă de fiecare dată succesul este garantat. Se oferă flori, cine romantice, plimbări, ciocolată, vorbe dulci, scrisori, animăluţe de companie vii sau de pluş, iar dacă îndrăgostitul dispune de un buget mai consistent atunci şi cadourile cresc în valoare, ceea ce nu garantează însă o iubire mai profundă. Aceste cadouri pot consta în maşini, case de vacanţe sau de locuit, croaziere, vacanţe exotice, operaţii estetice, accesorii vestimentare, iar lista poate fi infinită.

Oricât de infinită ar fi lista cadourilor, există în România şi un îndrăgostit care i-a dăruit iubitei sale ceva ce nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să îi ofere jumătăţii sale. Un cadou cu totul original, care ar trebui să îi umilească pe toţi bărbaţii din lumea asta care se cred bărbaţi. Este vorba despre Tudor Pendiuc, fost primar al Piteștiului, pentru care noi, toţi bărbaţii, ar trebui să avem un respect deosebit. Nu mi-ar fi trecut niciodată prin cap să îi ofer iubitei mele un… drum de asfalt. Ce poate fi mai romantic, mai plăcut, mai surprinzător, mai aproape de inimă?! Pe iubita fostului primar o cheamă Elena Carmen Lis, şi vorbesc la prezent pentru că sunt sigur că iubirea celor doi nu s-a încheiat odată cu asfaltarea drumului, ci a continuat dincolo de el. Cât de minunat trebuie să se simtă Carmenuş atunci când omul de lângă tine îţi face un cadou atât de unic, de original. Aaa, că bietul om este acum cercetat de procurorii DNA pentru că ar fi construit drumul din banii statului pe motivul că acesta ducea la casa ei, asta este pur invidie. Oamenii sunt invidioşi pe flerul lui Tudor şi de aceea nu pot suporta ideea. Până la urmă, drumul nu avea decât vreo 500 de metri şi a costat primăria 27.747 de lei. În plus, drumul ducea printr-o pădure, deci puteau să-i lase în pace pe cei doi să îşi trăiască liniştiţi romantismul.

Ce nu aş da eu să îl văd şi pe Falcă al nostru îndrăgostit? Să aibă şi el vreo câteva iubite prin oraşul nostru, să mă pot bucura şi eu de un asfalt mai de Doamne ajută. Ce să mai vorbesc de judeţ. La cum arată drumurile am impresia că inima lui Cionca e împietrită de-a binelea. Ăsta nu iubeşte? Aş fi în culmea fericirii ca Cionca să aibă vreo câteva mândruţe prin nişte sate, fie ele chiar şi de pe lângă Arad. Poate aşa ar mai vedea şi drumurile noastre asfaltul. Dar la halul în care arată, mă refer la drumuri, fericita doamnă Cionca poate sta extrem de liniştită: soţul este unul foarte fidel.