De ce postim?

de Paul Krizner

Câţi săraci ar putea fi hrăniţi
datorită unei zile de post?
Fericitul Augustin

Invitat într-una din emisiunile unui post de televiziune local pentru a discuta despre această tematică, s-au ridicat câteva întrebări de-a dreptul pertinente, printre care şi de ce postim?, care este sensul sau sensurile postului?, ce implică el?, care-i cauza şi scopul postului?, cum este structurat?, de câte feluri este?, cine e scutit de a ţine post? şi dacă este obligatoriu.
Sigur, pentru a răspunde la atâtea întrebări spaţiul emisiunii s-a dovedit prea mic, însă la majoritatea dintre aceste întrebări
s-au găsit răspunsuri, spun la majoritatea pentru că şi acum, îmi sună în minte întrebarea: de ce postim?
Postim pentru că şi Mântuitorul Iisus Hristos a postit timp de 40 de zile înainte de a începe activitatea Sa pe pământ, postim pentru că am păcătuit, postim pentru că postul te apropie mai mult de Dumnezeu şi de aproapele în acelaşi timp, postim preventiv, dacă vreţi, pentru răul pe care o să-l săvârşim şi prin postire de fapt dobândim de la Dumnezeu nepărtinire.
Postul nu înseamnă doar abţinerea totală sau parţială de la unele alimente de origine animală, el implică şi intensificarea rugăciunii şi a faptelor bune, paza gândurilor şi a vorbelor, toate acestea ni se cer cu mult mai mult în perioada aceasta a Postului Paştelui. Postul transformă acea foame materială într-o foame spirituală, într-o sete după Dumnezeu şi după comuniunea hristică. Postul este jertfa pe care o putem aduce lui Dumnezeu din iubire faţă de Creatorul nostru.
Postul are drept scop călăuzirea noastră spre pocăinţă şi nu spre mândrie cum a făcut fariseul, care se lăuda că posteşte. Postul, chiar dacă este uneori prea aspru, te face mai bun, mai îngăduitor, mai iertător, prin post şi, sigur, prin rugăciune, devii mai bun într-o lume uneori nebună. Nu puţini sunt cei ce zic de ce să postesc, mă rog acasă şi bine o fi… Amăgire; de trei ori amăgire; pentru că prin izolare apare ruperea de comuniunea harică din Biserică şi când nu posteşti nu te deprinzi cu jertfelnicia.
De multe ori aud, vrând-nevrând, că postul este obligatoriu şi că ştiu eu cine îţi impune să ţii post. Aş vrea să spun clar şi răspicat: Bi­serica nu impune postul, ci, mai degrabă, propune fiecărui mădular al ei să postească; postul nu trebuie văzut ca pe o povară, ci ca pe o bucurie duhovnicească, prin simplu fapt dă Dumnezeu ţi-a dat putere să poţi ţine acest post. Postul este o necesitate, nu o obligaţie. Sfântul Ioan Hrisostom sau Gură de Aur, cum a fost supranumit, Arhiepiscopul Constantinopolului (347-407), afirma că: „dacă postul a fost necesar în rai, cu atât mai mult este necesar în afară de rai. Dacă a fost un medicament util înainte de rană, cu atât mai mult este util după rană”.
Continuarea în numărul viitor



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni