Ghetoul… Neptun

Că place sau nu, Aradul nu este perceput ca un oraş turistic. Nu de mult, un fost candidat la Primăria Aradului, care vrea să pară că el le ştie pe toate se bătea el cu cărămida în piept că are el soluţiile pentru Arad, respectiv pentru revigorarea turismului arădean. Sigur pe hârtie toţi sunt deştepţi, dar realitatea este cu totul alta când eşti la proba practică. Dar ce avem? Un oraş cu o arteră lungă şi din ce în ce mai cenușie. Un bulevard care a fost poate frumos acum un secol, dar atunci circulau trăsuri şi, din jumătate în jumătate de oră, toată lumea care se plimba pe corso, întorcea capul după un automonil. Acum mai toţi au maşini şi bulevardul a rămas la fel de lat. Doar că clădirile sunt din ce în ce mai scorojite, de parcă ar fi trecut peste ele un vărsat de vânt.

Avem un schimb o  pasarelă inutilă, cu niște luminițe colorate şi care a costat peste zece milioane de lei. Alţi arădeni, care au mai prins din tihnita şi liniştita plimbare pe Corso, au trecut pasarela peste Mureş ca să se plimbe, prin ce a mai rămas din ştrandul Neptun. Acolo stupoare,  garduri, ca într-un ghetou şi la poartă un angajat de la Recons sau de unde o mai fi el.  Concluzia? Dacă vrei să te plimbi prin ştrand, pentru că pe faleză e prea mult rahat de câine, trebuie să dai trei lei. De persoană. Chiar dacă acum este extrasezon şi nici apă în bazine nu s-a… băgat. Aşa că trebuie să dai trei lei. Asta dacă vrei să te plimbi dincolo de gardurile ghetoului, ă… pardon ştrandului. Mai bine aceşti păzitori ai unui ştrand din ce în ce mai pustiu ar fi cu adevărat utili. Şi ar atenționa şi  pe proprietarii de câini şi alte animale care se plimbă pe faleză şi care-şi fac nevoile peste tot locul. Ne referim la patrupede, nu la bipede.  N-am văzut pe niciunul care să aibă vreo pungă, în care să adune fecalele.

Nimic, nicio reacţie din păcate din partea celorlalţi trecători de pe faleză. Drept urmare, cei doi pensionari au făcut cale întoarsă şi nu au trecut de gardurile neprieteneoase de sârmă, care chipurile păzesc ștrandul. De cine şi, mai ales de ce? De nişte arădeni şi eventual câţiva turiști, care ar vrea să mai facă câţiva paşi într-un loc mai liniştit, mai ales acum în extrasezon. Sau, poate este o strategie de a forţa oamenii să facă o plimbare  printr-un  Arad din ce în ce mai pavat cu beton şi jardiniere de flori fără scurgere. Dar foarte scumpe. Cu un ștrand care pare a aduce mai mult cu un ghetou, decât un loc în care toată lumea să se simtă bine. Un oraș din ce în ce mai cenușiu și mai prăfuit.

Un Arad al lucrului prost făcut. Dar în schimb la preţuri piperate, cum spuneam. Un Arad al unor construcţii şi investiţii care pot fi cel puţin puse sub semnul întrebării.  Aradul are un  execdent bugetar de peste 150 milioane de lei. O sumă foarte importantă din care s-ar putea face  multe pentru arădeni. Dar nu se face. Acum s-a plătit factutra lunii ianuarie la căldură. O factură care a luat… foc. Cea mai mare de la Revoluţie  încoace. Este drept şi temperaturile au fost foarte scăzute. Dar asta nu poate explica de ce un bucureştean plăteşte cu o sută de lei mai puţin pe gicacalorie, faţă de un arădean. Cetăţean care e pesdepsit astfel de către deja prea lunga administraţie Falcă cu taxe şi impozite la limita maximă şi alte investiţi megalomanice, care nu aduc o îmbunătăţire a calităţii vieţii, ci dimpotrivă. Iar exemplul cel mai aproape este  acesta de trei lei pe care trebuie să-i dai unei administraţii de doi bani, dacă vrei să faci câţiva paşi  în perimetrul a ce a mai rămas din ştrand.



  • Alex Corn

    Ghetoul de sirma este correct tehnic/inginereste, da nu merge estetic, social.
    Scoate gardurile si lasa lumea sa circule pe unde vrea!