Proza vieții: o lansare cât o aniversare

Născut în comuna Cicir, profesor de istorie-geografie şi arheolog, Eugen D. Pădurean şi-a făcut, la frumoasa vârstă împlinită recent, un inedit cadou, o carte de proză scurtă, intitulată irodian „Salomeia”.

Autorul nu este un necunoscător, nici nu  este un debutant  târziu, doar că şi-a împlinit încercările literare încă din 1999 şi a colaborat cu revista de prestigiu Arca dar şi alte publicaţii arădene. Este prezent în Antologiile Cenaclului Luceafărul, Arad, în două rânduri, 2010 şi 2014, cenaclu pe care îl  frecventează. Deşi debutul este în poezie, se pare că autorul este un fin observator al măruntului, al cotidianului, al „Aproapelui de Departe”, căci nu îi sut străine anumite întâmplări, trecute, prezente sau care se vor petrece, şi, la eleganţa care îl prinde bine, şi prin scris, şi-a luat ca partener diapazonul inspiraţiei şi acum ne oferă… Note literare!

 

Proza scurtă

Cartea recent apărută la Editura Atelier, 2017, cuprinde un număr de 26 de schiţe-povestiri, coincidenţă fericită -Nu? exact lansată la sfârşit de Făurar, ziua 26.

Care autor, Meşter-Făurar, şi -a invitat o samă de scriitori arădeni, colegi de cenaclu, prieteni, cunoscători ai fenomenului literar contemporan şi nu numai, dar şi familia. Care familie, prezentă la propriu, cât şi la figurat, căci Coperta I, concepută de autor şi Max Tunia, o prezintă pe nepoata domniei sale pe uliţa satului de altăoară, cu veşminte de sărbătoare, purtând cu cinste o pereche de opinci, în mâini, căci, nu-i aşa, fuga prin praful de acasă toţi o făceam desculţi!

 

Proza discuţiilor despre carte

Scriitorul prof. Horia Ungureanu a clasificat în trei categorii proza poematică sau poemele prozaice din prezentul volum de debut, scris la maturitate – astfel, din prima categorie, reiese poezia, care îi trădează lirismul, a doua, proza în stil clasic, iar a treia, o proză care dă frâu liber, debordant, fanteziei bine aranjate – gândită de autor.

Horia Ungureanu a spus: „Nu e uşor să scrii o carte! Cu un nume – Eugen, care semnifică «de neam bun», după felul cum scrie aş fi jurat că e mult mai tânăr! Abia acum,  când îşi încalţă ghetele pe care alţii se gată să le pună în cui, autorul îşi canalizează energiile în realizarea povestirilor”.

Prezent la frumosa întâmplare, scriitorul Constantin Dehelean, în dublă postură, de coleg şi editor a spus: „Cu siguranţă, în literatura română, Creangă ori Slavici au răzbătut prin originalitatea scrisului. În cazul colegului Eugen Pădurean, lirismul, ironia, grotescul, hilarul, se împletesc armonios, iar imaginaţia îmbracă povestirile, adevărate bijuterii literare contemporane”.

Asupra talentului scriitoricesc, asupra jocului de cuvinte regăsit în carte, asupra scriiturii  sau a periplului literar, când cinematografic, când nostalgic, decupate din trecutul filtrat prin prezent,  săvârşind adevărate… săpături literare, s-au aplecat cu har, ca un dar,  câţiva  înzestraţi cu talent şi atent-fină observaţie de critică literară, colegi de cenaclu,  Marius Golea, Livia Ciupav, Mircea Iovi, Lia Alb.

 

Proza unui drum comun

În loc de concluzii îi aducem-aminte, tot salomeic, printre rânduri, două drumuri comune – dăscălia la aceeaşi şcoală  de oraş micălăcean, şi nu în ultimul rând, drumul cu RATA comunală până la un alt  oraş rural, unde amândoi făceam când cultură, subsemnata, iar dumnealui, un pasionat arheolog, făcea istorie în paşi de frumoasă… navetă. Dar întâlnindu-ne recent la unul din evenimentele cultural-ştiinţifice din oraş, căci dumnealui suşţine şi alte bijuterii – comunicări, mi-a spus de viitoarea lansare de carte.

Lansare care a fost moderată cu aceeaşi plăcere şi aranjament orchestrativ de scriitorul Vladimir Belity, care ne-a prevenit cum că avem în mâini o carte frumoasă ca aspect, frumoasă ca şi conţinut!

În opinia noastră, ca un final, nu ştim de ce, sau ştim, gândul, din prima privire, ni se duce înspre Mateiu Caragiale! Elaborări minuţioase, personajele cu nume pitoreşti, Şniţel, Râşniţă, Pleasnă, Broanca, Beţâia  ş.a. se întrepătrund cu neologice expresii: „mucles”, „tete-a tete” dar şi cu un obiect zburător… praştia ori necuvântătoare care îi populează filele de carte… pisica albastră, cuiburile mierlei, lebăda neagră iar capacitatea uimitoare de invenţie verbală, limbajul colorat sunt de-acum călăuze înspre un scriitor cu două intenţii, deocamdată conspirate, schiţele „Marea Deratizare” şi „Maica Steliana” vor deveni nuvele.

Până atunci, drum bun Salomeia, prin ghemul  acestor confluenţe, căci jocul întâmplărilor în care firele poetice se împletesc cu migala prozei  înveşmântată în simboluri, metafore, nume ori supranume proiectate abil, pe o pânză de ecran,  îi conferă prozatorului Eugen Pădurean înzestrări reale  oglindite în rame estetice, de un aparte farmec, cum şi lansarea a fost fără fast, dar cu un frison aniversar la… butoniera anilor!

 

Florica Ranta Cândea 



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni