Creștin „cu întreruperi” sau creștin consecvent?

Creștinii știu că în persoana lui Iisus Hristos, s-a dat un răspuns complet la întrebările care sălășluiesc în adâncimile  inimii omului. Cuvintele lui Iisus, faptele și minunile Sale, și în sfârșit, taina Sa pascală, L-au descoperit ca fiind Răscumpărătorul omului și Mântuitorul lumii. Datorită acestei „vești bune”, care de două mii de ani s-a aflat pe buzele a nenumărați creștini, în toate părțile pământului, fiecare dintre noi este chemat astăzi să fie un mărturisitor smerit, dar convins, al cre­dinței creștine. Oricine a întâlnit adevărul în toată splendoarea frumuseții sale nu poate să nu îl împartă cu alții. Înainte de a fi o obligație prescrisă de lege, credinciosul simte nevoia să împărtășească cu alții valoarea supremă a propriei sale vieți. Prin urmare, chiar în contextul unei secularizări continue,  există nevoia de a recunoaște și proteja dreptul credincioșilor de a-și mărturisi public propria credință. Practica religioasă autentică nu poate fi redusă la sfera privată sau marginală a societății. Lumea de astăzi are nevoie de persoane care să vestească și să mărturisească faptul că Iisus Hristos ne învață arta de a trăi, drumul adevăratei fericiri, pentru că El însuși este drumul vieții. Lumea de astăzi are nevoie de persoane care să aibă ele însele privirea îndreptată spre Iisus, Fiul lui Dumnezeu: cuvântul    vestirii trebuie să fie mereu cufundat    într-un raport intens cu El, într-o intensă viață    de rugăciune. Lumea de astăzi are nevoie de persoane care să-i vor­beas­că lui     Dumnezeu, pentru a putea vorbi despre Dumnezeu. Și trebuie să ne amintim mereu și că Iisus nu a mântuit lumea prin cuvinte frumoase sau mijloace vizibile, ci prin suferința Sa și moartea Sa. Legea bobului de grâu care moare în pământ este valabilă și astăzi; nu putem da viață altora fără a da viața noastră: „cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui”, ne spune Domnul (Marc. 8,35). Este legea exigentă a vieții în Hristos: trebuie să știi să renunți, dacă este necesar, la lumea întreagă, pentru a salva adevăratele valori, pentru a salva sufletul, pentru a salva prezența lui Dumnezeu în lume. Numai creștinii plăsmuiți de prezența Cuvântului lui Dumnezeu pot continua drumul Său în lume, aducând roadele Sale. Evanghelia ne interpelează pe fiecare dintre noi: Sunt un creștin ocazional „cu întreruperi” sau sunt un creștin consecvent? Cultura superficialului, a provizoriului, a relativului intră și în trăirea credinței. Dumnezeu ne cere să-i fim fideli, în fie­care zi, în fapte zilnice și că, deși uneori nu-i suntem fideli, El este mereu fidel și cu milostivirea Sa nu încetează să ne întindă mâna pentru a ne ridica, să ne încurajeze ca să reluăm drumul, să ne întoarcem la El și să-i spunem slăbiciunea noastră pentru ca să ne dăruiască tăria Sa. Și acesta este drumul definitiv: mereu cu Domnul Iisus Hristos, chiar și în slăbiciunile noastre, chiar și în păcatele noastre. Să nu mergem niciodată pe drumul ocazionalului, aleatorului sau provizoriului. Acest lucru ne va îndepărta de izvorul vieții, iar „cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în acest neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri” (Marc. 8, 38 ). Domnul îmi spune mie, îți spune ție: urmează-Mă! Și trebuie să avem curajul și smerenia de a-L urma pe Iisus, pentru că El este Calea, Adevărul și Viața. Să mergem împreună pe drumul Crucii, să mergem purtând în inimă acest Cuvânt de iubire și de iertare. Să mergem așteptând Învierea lui Iisus care ne iubește așa de mult. Este în întregime iubire!  Dăruiește-ne Doamne să purtăm cu    iubire crucea noastră, crucile noastre cotidiene, cu certitudinea că ele sunt luminate de strălucirea Paștilor Tale. Amin. Arhim. Conf. Dr. Teofan Mada,  vicar eparhial



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni