Despre creşteri salariale

De câteva zile există o controversă cu privire la indemnizaţiile pe care le primesc preşedinţii de consilii judeţene, primarii, vicepreşedinţii, viceprimarii, respectiv consilierii. De fapt, o prelungire a controversei iniţiale, de când cu creşterea salarială din domeniul bugetar.
Demnitarii care se încadrează în funcţiile respective, mai ales preşedinţii şi primarii, consideră o inechitate faptul că lor nu li s-a mărit indemnizaţia, aidoma funcţionărimii. Şi pe bună dreptate să fie nemulţumiţi, dacă privim situaţia dintr-un anumit unghi. Preşedinţii de consilii şi primarii sunt ordonatori de credite, au pe mână zeci de milioane de euro, derulează proiecte europene care, orice-am zice, incumbă un anumit risc. În consecinţă, au responsabilitate, iar această responsabilitate trebuie răsplătită decent.
De asemenea, consilierii au şi ei res­ponsabilitatea lor. Prin votul lor – chiar dacă este un vot de oportunitate, lega­litatea fiind decisă de aparatul administrativ, respectiv avizul juridic – decid investiţii. Unele, şi aici mă întorc la fondurile europene, care s-ar putea să suporte corecţii financiare. Adică Uniunea Europeană să constate nereguli în aplicarea respectivului proiect şi să nu finanţeze unele lucrări care iniţial erau finanţabile. Şi atunci, cel puţin teoretic, buni de plată ar putea fi cei care au votat. Deci, şi aici găsim o responsabilitate destul de mare, raportată la indemnizaţie.  Ca un caz concret, acum vreo lună, un consilier judeţean a solicitat să i se spună clar dacă este bun de plată, în varianta în care proiectul pe care l-a votat se dovedeşte neeligibil, adică Uniunea nu ne mai dă banii. O întrebare pertinentă, în condiţiile în care votul (de fapt mai multe voturi, în funcţie de paşii urmaţi în respectivul proiect) a fost de bună credinţă!
În concluzie, înţeleg frustrarea acestei categorii de oameni, puşi în slujba cetăţenilor exact ca funcţionarii publici, dar care au responsabilităţi mai mari. Normal ar fi ca şi aceştia să fie indemnizaţi mai bine. Oficial, prin lege, pentru a le răsplăti munca, cât şi pentru a-I ţine departe de tentaţii. Dar…
Tentaţiile există, mai ales atunci când… e vorba de sume mari şi de puterea de semnătură. Aşa cum atunci când cer indemnizaţii mărite, demnitarii au dreptate, dau dovadă de pertinenţă, la rândul lor şi cetăţenii au dreptate când le cer demnitarilor integritate, responsabilitate şi cinste. Adică să-şi exercite mandatul pentru care au fost aleşi într-un mod onest şi pe deplin în interesul cetăţeanului. Cerere la fel de pertinentă. Şi, ca bucla să se închidă, pedepsele pentru fapte de corupţie ale unor demnitari să fie pedepsite drastic. E necesară o modificare a legislaţiei în domeniu, dar în folosul cetăţenilor. O modificare limpede ca lumina zilei, nu făcută în toiul nopţii.