Calamity Gheorghe

„Cică Gică Hagi…” erau primele cuvinte cu care îşi începeau pe la mijlocul anilor ’90, începutul anilor 2000 unele scheciuri cei de la Vacanţa Mare. Ca să-i parafrazez, aş putea spune: Cică Gică (pardon, Gheorghe) Falcă… vrea încă un mandat. Nu de primar, că se află deja la al patrulea, ultimul obţinut chinuit, beneficiind din plin de o anomalie legislativă, care stabilea ca primarii să fie aleşi dintr-un singur tur, ci de preşedinte de filială de partid. Acum nu mai este vorba de un partid apărut după Revoluţie, fără un trecut prea bine definit, cum a fost partidul din care a provenit şi pe care a ajuns să-l conducă la Arad cu o mână de fier, PD-ul trecut peste noapte de la stânga la dreapta eşichierului politic, transformat ulterior în PDL, ci de un partid istoric, partidul Brătienilor, Partidul Naţional Libe­ral, formaţiune ce are un trecut care, pe alocuri, se confundă cu trecutul României moderne. După ce a pierdut alegerile la nivel naţional, ca şef de campanie electorală a PNL, după o campanie fără idei în care s-au pus toţi banii pe o carte necâştigătoare, şi mă refer aici la Dacian Cioloş, după ce a pierdut şi la Arad în faţa unui Partid Social Democrat care a recuperat foarte mult din terenul pierdut în faţa dreptei arădene, acest Calamity Gheorghe al liberalilor, vrea un mandat plin de preşedinte al PNL Arad. Cică pentru a-şi continua calamităţile, pardon, proiectele. E adevărat, din 2004, când a reuşit să obţină primul mandat de edil-şef al municipiului, Falcă a făcut şi lucruri bune, dar destul de puţine comparativ cu aşteptările. Din cauza modului în care a înţeles să conducă destinele comunităţii, mulţi arădeni au însă de suferit. Locuitorii municipiului care au rămas deocamdată racordaţi la CET plătesc printre cele mai mari preţuri la căldură din ţară, ceea ce este de neacceptat, pentru un oraş cu potenţialul Aradului. În ceea ce priveşte impozitele, Administraţia Falcă merge înspre nivelul maxim permis de lege, băgând adânc mâna în buzunarele ară­- denilor, cică pentru a avea bani pentru dezvoltarea oraşului. Doar că principalele probleme au rămas deocamdată nerezolvate. Şi mă refer aici la reabilitarea CET şi a reţelelor de distribuţie a agentului termic, pentru ca oamenii să nu mai plătească pierderile de pe reţea, care orice ar zice partizanii primarului, nu pot să fie imputate clienţilor, care nu au nicio vină că administraţia locală a dat dovadă de dezinteres sau lipsă de viziune; la starea sub orice critică a unor drumuri foarte circulate din municipiu; la lipsa locurilor de parcare, la faptul că tarifele de parcare practicate sunt de-a dreptul nesimţite, nu mă feresc să o spun; la starea în care a ajuns Ştrandul Neptun, altă dată un punct de atracţie pentru tinerii arădeni şi nu numai şi nu în ultimul rând la sabotarea presei scrise, prin desfiinţarea unui număr foarte mare de chioşcuri de ziare, cică pentru a da oraşului un aspect european, în fapt fiind vorba despre o încercare de a pune botniţă instituţiilor de presă incomode. A, era să uit. Ar mai fi şi afacerile făcute de Pro Arhitectura, firmă la care primarul Falcă este acţionar, cu diverşi beneficiari, pentru ca mai apoi documentele necesare demarării unor construcţii să fie trecute prin Consiliu Local, operaţiuni care au ajuns pe masa procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Stau să mă gândesc bine acum, dacă acestea sunt proiectele pe care vrea să le continue Falcă, poate ar fi mai bine ca cineva să îi spună: STOP!