Societatea civilă, o miză mereu tentantă

Am citit recent că Samuel Caba doreşte să înfiinţeze un „organism reprezentativ al societăţii civile”. Asta sună ca şi conturile de facebook ale vedetelor: pagina oficială a cutăricului sau cutăricii. Adică, vezi Doamne, să se delimiteze de conturile false, făcute pe aceleaşi nume.
Poate că, în ceea ce priveşte un cont de socializare, eventual un site, este necesară o astfel de delimitare, din motive lesne de înţeles, în cazul acestui „organism reprezentativ”, ceva sună fals. Adică alte asociaţii, înfiinţate în acelaşi areal al civismului, n-ar fi fost decât nişte palide şi nereuşite încercări. Mai mult, dacă insistăm pe tenta aceasta, au fost chiar nişte asociaţii uzurpatoare a unui bun numit „societatea civilă”. Cred că o doză de reprezentativitate, mai mare sau mai mică, au avut multe alte astfel de asocieri, unele la nivel local, altele la nivel naţional. Aş începe chiar cu Alianţa Civică, un reper al societăţii civile, care a strâns între rândurile sale – atât la nivel local, cât mai ales central – destule personalităţi, din variate domenii: oameni de cultură, istorici, profesori, dar şi alţi reprezentanţi ale unor categorii socio-profesionale.
Mai mult, la fel cum încearcă să inducă şi Samuel Caba, Alianţa Civică a pornit la drum cu ideea de a nu se implica în politică, adică nu într-o politică de partid, cu ierarhii false şi mize personale. Când a făcut-o, când Alianţa Civică a devenit partid, a fost de fapt, începutul sfârşitului. În primul rând şi-a pierdut credi­- bilitatea! Apoi, personalităţile, care fie că
s-au retras, dintr-un sentiment de onestitate, uneori dublat şi de o lehamite generată de asocierea cu clasa politică, fie s-au înglodat tocmai în clasa politică. Înglodat, un termen nu tocmai igienic, dar care poate fi tradus inclusiv prin proverbul „Cine se amestecă în lături îl mănâncă porcii”.
Revenind pe meleagurile noastre, lesne ne aducem aminte de demersurile Consiliului Local Civic Arad, de cerbicia cu care se băteau membrii acestui for pentru interesele Aradului, de la cele edilitare până la cele culturale, de la piste de bicicletă la protejarea zonelor verzi. Tot reprezentanţi ai societăţii civile, care au atras lângă ei multe persoane, inclusiv oameni (foşti) politici, dar care se ţineau departe de partide. Asta până nu şi-au asociat numele cu al unui partid politic, în speţă PSD, iar acum Consiliul Local Civic este cufundat într-o tăcere adâncă, de-a dreptul bacoviană.
Acum, avem această Platformă pe care Samuel Caba doreşte să o lanseze. O Platformă ce se vrea reprezentativă şi care nu-şi doreşte, fireşte, aş spune, să intre în zona politică. Tocmai de aceea se autointitulează reprezentativă, parcă pentru a se delimita de celelalte exemple, pe care tocmai vi le-am prezentat.
Dar, aşa cum spune şi titlul, miza expresiei „societate civilă” este întotdea­una tentantă. E greu ca, odată consolidat şi perceput ca asociaţie semnificativă, acest organism să stea departe de politică. Nu e imposibil, cel puţin în teorie, dar în România s-a dovedit că practica a învins de fiecare dată teoria.
P.S. Era să uit de cea mai simpatică formă de asociere ca societate civilă. Este, desigur, Mişcarea Populară, care
şi-a luat acest statut numai şi numai pentru a se putea înscrie în asociaţie „apo­liticul” şi „independentul” preşedinte Traian Băsescu. Când Băsescu a plecat de la Cotroceni, Mişcarea Populară s-a transformat instantaneu în partid. Iar coincidenţa face ca Partidul Mişcarea Populară să fie ultima (deocamdată) tabără politică în care a fost Samuel Caba.