Pe mâna arbitrului

Am mai spus-o și o mai spun ori de câte ori va fi nevoie, nu sunt un fan înfocat al șefei DNA, Laura Codruța Kovesi, părându-mi-se de-a dreptul ridicole sloganuri de genul „Vrem femei ca și Codruța, nu ca Firea și Olguța”, strigate de cei plecați, timp de câteva ore, să #reziste în stradă, după terminarea programului de lucru. Nu sunt însă nici un contestatar al ei, pentru că nu pot să nu admir faptul că în ultimii ani au căzut în plasa procurorilor tot felul de indivizi care păreau la un moment dat intangibili. Cred însă că, la fel cum a plătit celebrul procuror Negulescu, care a fost înregistrat în timp ce-și etala limbajul de interlop, ar trebui să plătească și ea, dacă se dovedește că procurorii Direcției Naționale Anticorupție au făcut abuzuri de care ea a știut și le-a acoperit sau, mai grav, dacă respectivele abuzuri au fost făcute la ordinul ei. Pentru a fi debarcată din fruntea instituției pe care o conduce, dovezile trebuie să fie însă clare ca lumina zilei,  dincolo de orice putință de tăgadă, nu niște „suspiciuni rezonabile”, sintagmă  care a apărut în textele de lege pentru a ușura munca procurorilor cărora nu le prea place să caute dovezi. Dacă există dovezi clare că a fabricat dosare pentru a o trimite după gratii pe Elena Udrea sau pentru a o elimina din joc pe Alina Bica, ca să dau doar două exemple, trebuie nu doar demisă, ci cercetată la rândul său pentru infracțiunile comise și trimisă acolo unde i-ar fi locul. Până atunci însă, ne place sau nu, și în cazul ei funcționează prezumția de nevinovăție.
Săptămâna trecută, Tudorel Toader, ministrul Justiției, a anunțat rezultatul evaluării la care au fost supuși șefa DNA și procurorul general, Augustin Lazăr. Spre surprinderea multora, ministrul a anunțat că nu se impune declanșarea procedurii pentru demiterea celor doi, cu toate că din premisele expunerii tocmai acest lucru reieșea. Anunțul lui Toader a declanșat un val de furie printre cei care au ajuns să o considere pe Kovesi ca fiind un simbol al răului suprem în România.  Pe unii poate că i-aș putea înțelege, dacă direct sau indirect au avut de suferit de pe urma acțiunilor DNA, dar cred că lucrurile ar trebui privite mai nuanțat. Personal, merg pe mâna arbitrului, pentru că, dincolo de întâlnirea cu ambasadorul SUA, cred că a avut pe masă toate informațiile necesare pentru a lua cea mai bună decizie. Iar arbitrul a decis că șefii de la Parchetul General și de la DNA nu merită chiar cartonașul roșu, ci câte un cartonaș galben, sau mai degrabă câte unul „portocaliu”, având în vedere criticile care
le-au fost aduse în raportul de evaluare. În plus, cred că o eventuală remaniere a arbitrului pentru decizia luată, ar putea însemna o serioasă lovitură de imagine adusă României, deci pesediștii nemulțumiți ar trebui să fie foarte atenți la ceea ce-și propun să facă.
Dacă contestatarii binomului au reușit să scape de Coldea, care a fost mulți ani omul forte din sistemul național de apărare, după ce Sebi Ghiță s-a căutat prin buzunare și a găsit niște facturi, adică niște probe, dovezi care să sprijine acuzațiile pe care le lansa, nu au decât să facă la fel și în cazul Koveși, și nimeni nu le-ar mai putea imputa nimic. Dar fără dovezi, este foarte greu ca femeia care a devenit personificarea luptei împotriva corupției din România să fie dată la o parte.