Brexit-ul nu e chiar simplu pentru britanici

Românii sunt a treia forţă de muncă din Marea Britanie, după polonezi şi irlandezi. Sunt aproape un sfert de milion. Pentru aceştia va fi o problemă dacă Marea Britanie nu gestionează corect această criză. Dar va fi o problemă şi mai mare pentru Marea Britanie. În prezent, în Regatul Unit lucrează peste două milioane de europeni care nu au cetăţenie britanică, foarte mulţi dintre ei reprezentând forţă de muncă specializată şi calificată. Dacă se reînchide piaţa muncii, odată cu finalizarea tuturor procedurilor legate de Brexit, aceşti oameni vor trebui înlocuiţi! Şi nu e deloc uşor, parte pentru că Marea Britanie nu dispune de această forţă de muncă decât în mică măsură, parte pentru că britanicii vor avea pretenţii financiare mai mari, cum e şi normal. Muncitorii străini, mai ales cei din Estul Europei, reprezintă o forţă de muncă mai ieftină.
În plus, dacă nu îşi negociază un tratat comercial favorabil, cu Uniunea Europeană, Marea Britanie riscă să plătească tarife suplimentare pentru exporturile de mărfuri. Până acum comerţul a fost liber, iar Marea Britanie – trebuie precizat – exportă în Uniunea Europeană 45% din totalul exporturilor firmelor britanice. Adică aproape jumătate. Instaurarea unor taxe suplimentare de către Organizaţia Mondială a Co­merţului va duce, logic!, la o creştere a preţului de achiziţie, ceea ce ar putea duce la pierderea unor pieţe de desfacere. Mai mult, unele firme britanice ar putea să-şi diminueze activitatea sau chiar să-şi închidă porţile. Faptul că două milioane de imigranţi ar putea pleca nu înseamnă neapărat că vor (mai) exista două milioane de posturi vacante pentru britanici.
Sigur, prin ieşirea din Uniunea Europeană, Marea Britanie nu va mai plăti 9 miliarde de lire sterline anual, cota parte pentru bugetul UE. Dar, cu toate că Regatul Unit este (sau era) al doilea cotizant la bugetul Uniunii, aceste 9 miliarde nu reprezintă o aşa mare economie la bugetul Marii Britanii, ci doar undeva sub 1% din PIB-ul britanic. În schimb, UE este hotărâtă să taxeze Marea Britanie, s-o şi şantajeze un pic, s-o pună la plată, măcar pentru simplul fapt de a-i speria pe alţi doritori de „Brexituri” din Uniunea Europeană.
Deci, în cazul închiderii pieţei de muncă din Marea Britanie, pentru cetăţenii non-britanici, ar avea de pierdut inclusiv România, care ar trebui să „repatrieze” un număr însemnat de români, iar statul ar fi nevoit – cel puţin scriptic – să-i absoarbă ca şomeri pe cei care se vor întoarce acasă şi nu-şi vor găsi locuri de muncă. Dar, Marea Britanie riscă să piardă mult mai mult dacă închide piaţa muncii. Iar guvernul britanic este conştient de acest risc, mai ales că a fost atenţionat atât din exterior, cât şi din interior. Băncile, companiile de telecomunicaţii, cât şi cei care au investiţii în agricultură au alertat deja Guvernul şi Parlamentul.
Şi, ca o concluzie finală, iată unde poate duce voinţa poporului, chiar dacă e un vot curat, fără suspiciuni. Democraţia poate fi, uneori, cu două tăişuri!!!