Oameni şi necuvântătoare

Suntem în Săptămâna Luminată.  Nu despre asta este vorba, în mod direct.  Ci despre o întâmplare nefericită care a avut loc recent. Un om a murit, iar câţiva colegi jurnalişti au fost luaţi la bătaie. Cum s-au întâmplat toate acestea? A fost un şir de fapte nefericite. Din păcate s-a soldat şi cu pierderea unei vieţi omeneşti. Un tir încărcat cu porumb s-a răsturnat pe Autostrada A1,  Arad-Nădlac
la kilometrul 551. Un autoturism a derapat din cauza porumbului răsturnat din tir şi l-a prins pe un lucrător între maşina sa şi un utilaj. Ziariştii prezenţi la faţa locului veniseră de fapt pentru primul accident. Pe cel de-al doilea l-au văzut, din păcate, în direct. Individul care a provocat al doilea accident şi l-a rănit mortal pe lucrător nu a avut reacţii de om. Cum ar fi fost normal. În loc să fugă la rănit şi să vadă cu ce-l poate ajuta, şoferul  s-a repezit spre jurnalişti. Marea lui problemă a fost cum de sunt ziariştii acolo, deja. Nu că un om a fost accidentat grav şi să sară iute, să vadă cum poate să-l ajute. Instinctiv. Omeneşte. Nu. La început i-a înjurat ca la uşa cortului, pe urmă a trecut la lovituri. Şi mai grav este că la faţa locului era un echipaj de poliţie. A fost înjurat şi acesta. În loc să intervină în forţă să calmeze spiritele rapid şi categoric, omul în uniformă s-a dus la ma­şină. Sigur trebuia să anunţe rapid Salvarea. În orice caz situaţia putea şi trebuia să fie mult mai bine gestionată.  În fond şi viaţa jurnaliştilor putea fi pusă în pericol. O cunoştinţă de-a mea a fost oprită de poliţie în trafic în SUA. Nu a reacţionat foarte prompt la comanda poliţistului de a pune mâinile pe volan. Poliţistul a scos pistolul şi l-a scos afară cu mâinile pe maşină. Ca-n filme, numai că acum era realitate. Ba i-a dat şi un mic… impuls să îndepărteze picioarele mai repede. Asta sub supravegherea celui de-al doilea poliţist care stătea cu arma scoasă. Pentru orice eventualitate. Desigur că nu s-a întâmplat nimic, situaţia a fost lămurită. Poliţiştii nu şi-au cerut scuze. Nici omul n-a revendicat nimic cu ceva despre drepturile omului. O astfel de atitudine, din partea poliţiştilor,  este considerată normală în SUA. Chiar dacă par disproporţionate ca forţă, asemenea acţiuni rapide, hotărâte, fără loc de negocieri pot opri în faşă acţiuni cu potenţial violent. La noi, nu de puţine ori, poliţiştii parcă se roagă de cei pe care-i controlează. Este de pomină o altă acţiune de acum câţiva ani, tot în Arad, când un poliţist a fost luat pur şi simplu pe capota unei maşini care nu se mai oprea.  Rămâne în discuţie şi o altă ches­tiune. Cea a opiniei publice. Care sare, cel puţin în mediul virtual când un patruped sau un alt animal are de suferit ori este supus la rele tratamente. Şi foarte bine fac. Acum însă la grozăviile întâmplate, pe Autostrada Arad-Nădlac, aproape nimeni nu a reacţionat la cele întâmplate. Este un fapt. Cineva zicea că vai şi amar de ţara în care oamenii au mai multă compasiune faţă de animale decât faţă de oameni. Asta aşa ca o temă de reflecţie, dacă tot suntem în Săptămâna Luminată.