Filantropia… dacică

Citesc în ziarele de astăzi, mai aproape ca un titlu de glorie, cum o arădeancă, Andreea Ciuciu, are pretenţia să obţină din partea statului român „simbolica“ suma de 500.000 de lei, drept despăgubire, auzi tupeu, pentru simplul fapt că s-a aflat, total întâmplător, în locul în care a fost descoperită matriţa dacică. Descoperită recent, şi se pare cu marele aport – ioc!, al arădencei noastre, matriţa dacică este veche de circa două milenii, este din bronz, cu o greutate de circa opt kilograme şi o formă hexagonală. Ar fi fost folosită pentru confecţionarea unor obiecte de artă din metal. Pe artefact au fost încrustate scene de luptă între animale, reale şi fabuloase, care au dat naştere mai multor interpretări. Potrivit istoricilor, prezenţa matriţei în capitala Regatului Dac reprezintă o dovadă în plus a conectării acestui spaţiu cultural la fluxul artistic şi tehnologic de foarte bună calitate din antichitate. Matriţa poate fi văzută la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

Dar să revenim la Ciuciu a noastră şi la pretenţiile ei. Tribunalul Hunedoara a decis interogarea tinerei care a cerut recompensa de 500.000 de lei pentru că ar fi participat la descoperirea celebrei matrițe din Sarmizegetusa Regia. În solicitarea de despăgubire depusă la tribunal, citând din ziarul nostru, tânăra a susţinut următoarele: „La data de 23 iunie 2013, împreună cu un grup de prieteni am vizitat vestigiile cetăţii Sarmizegetusa Regia din Munţii Orăştiei. Acest grup de prieteni era compus, pe lângă subsemnata, din numiţii Trufaş Ioan, Robert Kurti, Gura Cristian şi soţia acestuia şi Radu Brilinsky şi soţia acestuia. Făcând o plimbare prin pădurea din jurul cetăţii, o persoană din grup a observat un arbore doborât de furtună, smuls din pământ cu tot cu rădăcini. Uitându-ne cu mai mare atenţie în groapa astfel formată ni s-a părut că observăm, ieşind din pământ, un obiect cu forma regulată. Din curiozitate şi iniţial pe un fond de glumă, ne-am apropiat şi am început să dezgropăm obiectul care se dovedea a fi unul unul din metal, dar niciunul dintre noi nu putea determina despre ce este vorba. Dându-ne seama că obiectul ar putea reprezenta un artefact antic, probabil dacic, având în vedere locaţia unde ne găseam, l-am dezgropat de tot, l-am introdus în rucsacul unuia dintre cei din grup şi l-am transportat la tatăl lui Radu Brilinsky, unul dintre membrii grupului nostru. Aceasta pentru că tatăl lui Radu Brilinsky, Vladimir Brilinsky, era administratorul sitului Sarmizegetusa. Când a văzut obiectul, Vladimir Brilinsky a luat legătura cu superiorii săi şi cu diverse cadre universitare din domeniul istoriei şi arheologiei, pentru a-i încunoştinţa despre descoperire”, a susţinut Andreea Ciuciu, în cererea depusă iniţial la muzeu şi apoi la Judecătoria Deva, care a ajuns în final, la Tribunalul Hunedoara.Versiunea Andreei Ciuciu despre descoperirea matriţei antice prezintă diferenţe de cea relatată oficial de reprezentanţii sitului UNESCO.

Marea problemă este însă alta. Să presupunem că tot ce spune această tânără din Arad este adevărat. Ba mai mult, mă duc şi mai departe cu ipoteza şi îi atribui, din oficiu, meritul total că ar fi descoperit singură matriţa dacică, o piesă inestimabilă pentru cultura şi civilizaţia presupuşilor strămoşi ai noştri. Consider însă că demnitatea umană nu ar trebui să te lase să scoţi vreun profit material de pe urma descoperirii tale. Chiar dacă nu este potrivit, am să dau totuşi exemplul unor oameni care au ales să împartă din avutul lor şi care au înţeles că sacrificiul nu presupune nicidecum o pierdere, ci un câştig cu mult mai mare şi mai preţios. Numele unor asemenea oameni va rămâne mereu în conştiinţa urmaşilor.

Alexandru Mocioni și membrii familiei sale au donat 60.000 de coroane pentru clădirea Catedralei Ortodoxe din Sibiu, 50.000 de coroane fondului cultural al arhidiecezei din Sibiu, 24.000 de coroane pentru construirea muzeului ASTREI din Sibiu, 12.000 de coroane fondului liceului din Brad. Au susținut, de asemenea, Alumneul român național din Timișoara. Ca membru fondator al Societății pentru fond de teatru român, la înființarea acestuia în 4 octombrie 1870 a contribuit cu 1.850 de florini. De asemenea, Mocioni a oferit zeci de burse de studii pentru studenții români.

Academicianul Cornelia Bodea a făcut nenumărate donaţii de-a lungul vieţii sale, fiind şi ctitorul celei mai vechi biserici din Arad (1724) care poartă hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva“, strămutată din Parohia Groșeni în 2001, amplasată în curtea Spitalului Judeţean în timpul preotului dr. Pavel Vesa.

Aradul beneficiază în anul 1921 de peste 2.000 de volume de carte, donate din biblioteca personală a istoricului Alexandru D. Xenopol de către soția acestuia, Riria Xenopol.

Elena Ghiba Birta a sprijinit şcoala civilă de fete cu suma impresionantă pe vremea aceea de 45.000 de florini.

Margareta Bibics a donat 155.000 de florini, din necesarul total de 400.000, pentru ridicarea edificiului care poartă astăzi numele Colegiului Naţional Moise Nicoară.

Un alt mecena arădean, care a investit sume uriaşe de bani în sprijinirea culturii, e adevărat sârbeşti, este Sava Tekelija.

Ioan Ignatie Papp, fost episcop al Aradului în perioada înfăpturii Marii Uniri, a făcut o sumedenie de donaţii din banii personali.

Vasile Stroiescu, un nume de care se leagă dezvoltarea şi construirea mai multor școli, biserici și spitale.

Antónia Szögyény-Bohus s-a remarcat pentru actele sale caritabile. A fost întemeietoarea primelor grădinițe în zona Aradului, promotoare a mișcării feministe, inițiatoare a mai multor acțiuni caritabile pentru cei săraci. În anul 1844 a finanțat tipărirea unui album Aradi Vészlapok, iar cu banii obținuți din comercializarea acestuia a sprijinit sinistrații în urma inundațiilor din același an. În timpul Revoluției din 1848-1849 a transformat un imobil din fața castelului de la Șiria, în spațiul în care funcționaseră până atunci o cantină a săracilor și o creșă, în spital pentru îngrijirea răniților, unde a adus în jur de o sută de paturi. Iar mai târziu a adunat fonduri, alimente, haine pentru ajutorarea deținuților maghiari, în ciuda avertismentelor și amenințărilor din partea autorităților. A înființat Fundația pentru împărțirea pâinii pentru a-i ajuta pe cei afectați de seceta anului 1863. La Arad a înființat școala pentru copii fără vedere și a finanțat spitalul pentru copii din Pesta. După moartea sa, o parte din avere a lăsat-o pentru finanțarea Asociației Femeilor din Budapesta, Spitalul de copii din Budapesta, Refugiul din Budapesta, Orfelinatul Gospodinelor Maghiare, Orfelinatul din Arad, Casa Dragostei și grădinițele din Șiria și Galșa.

În finalul acestei liste incomplete de nume nu pot decât să îi doresc arădencei noastre Andreea Ciuciu să obţină un mare… ciuciu din partea statului român.