Între a dura şi… durere

La noi toți, dar absolut toți care s-au perindat pe la putere au început prin a dărâma ce au făcut predecesorii lor. Sigur, probabil au fost şi multe chestii neinspirate, dar ceva bun trebuie sa fi făcut fiecare. Nu, se începe, aproape invariabil cu ,,noi avem o altă strategie pentru ches­tiunea x sau y”.
De mai bine de un sfert de secol suntem într-o continua căutare şi, mai ales demolare. Nu s-a construit mai nimic durabil, care să treacă prin mai multe guvernări. Să se dezvolte, să crească, să ţină. Ceva despre care să se poată spune: da, a rămas ceva. Ceva care să dureze, ceva care să fie cu adevărat util şi să aducă o creștere a calității vieții. Da, așa trebuie gândită fiecare investiţie şi actul de guvernare în cele din urmă.  Şi mai toți au gânduri şi planuri grandioase, nu pentru viitorul imediat şi hai cel mult mediu, ci pentru decade întregi în viitor. Dar ce va fi mâine, va fi demolat de cei care vor veni peste două zile. E cam ca la CFR. Ne propunem linii de mare viteză, pe care să se circule cu 140 de kilometri la oră. Asta în timp ce acum, viteza medie este undeva la 50 de kilometri pe oră. Nu mai bine ar fi să ne propunem pentru început, o medie ceva mai realistă? Așa și acum. S-au făcut câteva chestiuni, care sunt binevenite pentru cei mai mulți oameni, care doar aspiră la clasa de mijloc. Pe care politicienii tot spun că o avem şi că ea este stâlpul naţiunii. Aşa ar trebui să fie.  Însă în realitate, ea, clasa de mijloc nu este nici pe departe atât de consistentă cum ar trebui să fie. Altfel spus, clasa de mijloc este cam costelivă. În acest timp se tot fac strategii şi se coc noi legi, cu impact major, dar care se vede că nu au fost suficient de bine pregătite. Acum
s-a ajuns ca social-democraţii să aibă obsesia bifării termenelor, pe care le-au stabilit în campanie şi în programul de guvernare. Până la urmă o ţară nu este ca o companie. Cu toate acestea PSD aruncă la înaintare  că programul lor a fost validat de cetățeni prin vot. Mai mult, că acest program se suprapune cu agenda populației. Mai departe social-democraţii cred că dacă au câștigat alegerile  au şi căpătat aprobarea  de a face orice. Adică au primit un cec în alb. Una-i una, alta-i alta. Tocmai au pierdut în iarnă o bună felie de legi­timitate, la presiunea uriaşă a demonstranţilor. A fost un semnal clar că nu se pot face orice. Chiar cu majoritatea foarte mare pe care o deţin în Parlament. Proiectele Legii salari­zării unitare şi  cel al impozitului global pe gospodărie au stârnit deja controverse şi chiar unele proteste. E drept că nu de masă, dar este deja un semnal că lucrurile nu vor fi simplu de gestionat. În plus, se pune, ca ipoteză de lucru şi o posibilă amnistie fiscală în proiectul Legii impozitului pe venitul global. Asta în­- seamnă că acei care au ,,uitat” să plătească dările la stat, până la urmă vor putea scăpa cu un 16%. Ceea ce nu este corect pentru acea parte care şi-a plătit cu religiozitate taxele şi impozitele către stat. Aşa se crează un precedent prin care şi alte categorii vor aştepta să li se ierte una, alta. Se pune problema împuţinării resurselor atunci. Iar de aici până la instabilitate financiară şi creşterea de­- ficitului nu e decât un pas. Nu e vorba de o cifră mai mică sau mai mare, ci de faptul că acest deficit nu va putea fi susţinut decât prin noi împrumuturi. Desigur la alte dobânzi. Cine va plăti costurile? Cum cine? Noi… Aşa că în loc de a bifa în fiecare săptămână câte ceva şi prin asta de a arăta că eşti în grafic, mai bine ai face ceva care să nu… doară, ci să dureze cu adevărat.