„Cazul Tunegaru”

Văd că în ultimele zile, „o anumită parte a presei”, cum se spunea în anii ‘90, care se consideră a fi „progresistă” și pe cale de consecință  face apologia tehnocraților ori de câte ori se ivește ocazia și-a găsit un nou idol, Cristina Tunegaru. Pentru cine n-a auzit până acum de Cristina Tunegaru, trebuie spus că este o profesoară de limba română care le-a declarat război deschis lui Eminescu, Slavici și Creangă, niște autori „neînsemnați”, despre care crede probabil că transmit mesaje greșite tinerei generații, ce trebuie să știe mai multe despre Harry Potter, Stăpânul inelelor decât despre Scrisoarea a III-a, Moara cu Noroc sau Amintiri din copilărie. Iată ce scria, profesoara, pe 3 martie, pe Facebook:
„Autodenunț
Subsemnata, profesoară de română, declar că nu respect, în mod premeditat, programa școlară de limba română, asemenea unui element dușmănos: nu citesc cu elevii mei poeziile de Eminescu, «Amintirile» lui Creangă, baladele populare, pastelurile de 150 de ani, nuvelele lui Slavici; nu dictez comentarii, nu arunc în brațe interpretări și nu le cer să învețe pe dinafară teorie literară despre genuri și specii. Declar de asemenea că, în schimb, citesc cu elevii mei poezii frumoase de Magda Isanos sau Tudor Arghezi, texte din literatura universală ca «Micul Prinț» sau «Cartea junglei», fragmente din marii autori ai literaturii universale ca Cervantes sau Shakespeare, exersăm lectura activă, ne exprimăm opiniile, le motivăm, învățăm să fim sinceri, asertivi.
Fac cunoscut că nu voi respecta nici viitoarea programă care îmi cere să selectez numai texte ale autorilor români clasici men­ționați mai sus. Voi continua să propun elevilor mei numai lecturi care să-i atragă spre literatură, să sădesc în ei o sămânță de bucurie a lecturii.
Recunosc că lucrez cu elevii mei mai ales exerciții de gramatică normativă pentru învățarea scrierii corecte, că sar peste noțiuni de gramatică teoretică pentru care elevii mei nu sunt pregătiți la un moment dat.
Pentru că eu cred că educația se face prin motivare pozitivă, bucurie, joc, stârnirea curiozității, prin colaborare și comunicare vie între profesor și elev într-o limbă actuală și pornind de la ceea ce-i este cunoscut și drag copilului, prin deschiderea spre cultura națională și universală”.
Sigur, nu tot ceea ce scrie este greșit, dar eu unul, care am învățat despre „Amintirile” lui Creangă, Scrisoarea a III-a și nuvelele lui Slavici în primele clase, nu văd de ce nu încearcă să le facă atractive pentru copii, nu să le înlocuiască cu opere care nu au nicio legătură cu programa în funcție de care vor fi evaluați elevii. Probabil într-un mod similar au gândit și cei care au introdus-o în cartea de istorie pe Andreea Esca și au redus numărul de pagini dedicate unor oameni care chiar au făcut istorie. Dacă se continuă așa, copiii noștri vor ajunge să nu știe cine a fost Burebista, Decebal, Traian, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Avram Iancu, Alexandru Ioan Cuza, dar vor învăța despre Esca, Haștag, Nicușor Dan, Vlad Voiculescu și de ce nu, despre Falcă, că tot vrea să intre și el în istorie…
Dar cum de a devenit Cristina Tunegaru un idol al anumitor publicații? Tot din cauza (nu datorită) Facebook-ului. În mai multe postări, aceasta și-a manifestat dezacordul cu Gabriela Firea, primarul general al Bucureștiului, care în timpul iernii cerea profesorilor să nu pună absenții la prima oră, pentru că elevii ar putea întârzia din motive obiective. O solicitare de bun-simț, aș spune eu. Nu și pentru profesoara noastră, care „a pus-o ea la punct” pe Firea pe Facebook. Seria postărilor critice la adresa primarului general a continuat. De data aceasta profesoara a avut însă dreptate, dacă lucrurile au stat așa cum le-a descris ea: „Mi-e rușine de colegii mei, profesorii de la Școala Gimnazială 164, că au participat cu slugărnicie la circul desfășurat de Gabriela Firea sub pretextul conștientizării pericolelor internetului. Au așteptat-o de la intrare, cuminți, au orchestrat întâmpinarea ei folosind copii mici pe care i-au îmbrăcat în haine populare. Cu flori în mâini, ca-ntr-un show comunistoid grotesc. Îmbrăcați cu tricourile și purtând șepcile primăriei, copiii școlii devin marionete care arată supușenia adulților.
Copiii și cadrele didactice sunt folosiți ca niște punți de lansare politice pentru vedetele de la primărie. Și nimeni nu pare să se opună, să observe ridicolul unei asemenea situații care nu are în centru copiii și nevoile lor, ci pe doamna primar. Acțiunea petrecută în timpul orelor de curs – când elevii și profesorii sunt captivi în școală – nu are nicio legătură cu educația. Și nici versurile misogine, sexiste ale lui Cerebel care cântă despre «fetele care vor na-na» și «n-ai bani de femei». Discursurile patetice nu ajută elevii. Însă copiii sunt utilizați ca material propagandistic. Într-o școală! Să nu uităm, dragi colegi, că școala nu e troaca unor animale politice!”
Ulterior avea să afle că de la toamnă își va pierde postul. Nefiind titulară, un alt profesor titular sau o altă profesoară titulară, intrat/intrată în restrângere de activitate au ales, în mod cât se poate de legal, școala la care încă predă Cristina Tunegaru. Presa de o anumită culoare a scris însă că profesoara a fost „executată” de Firea pentru că a avut curajul să o critice. Personal, mă cam îndoiesc că Firea a avut vreo implicare, dar mi-aș fi dorit ca profesoara să fie luată la întrebări și sancționată, nu pentru criticile aduse primarului general, ci pentru faptul că a scos din manuale trei dintre clasicii literaturii române și că în locul lor s-a apucat să predea despre altceva.