„Je vous servirai!”

„Voi reuni şi voi împăca, pentru că vreau unitatea poporului nostru şi ţării noastre. Vă voi servi (je vous servirai) cu modestie, cu forţa, vă voi servi în numele devizei noastre: Libertate, Egalitate, Fraternitate. Vă voi servi cu loialitate, cu iubire. Trăiască Republica, trăiască Franţa!”, și-a încheiat discursul de învingător, duminică seara, noul președinte al Franței, Emmanuel Macron. Acesta a obținut peste 66% dintre voturile exprimate, devansând-o net pe contracandidata sa, naționalista Marine Le Pen, despre care însuși tatăl său, celebrul Jean Marie Le Pen, pe care trebuie să o spunem, l-a exclus din partidul fondat de el, afirma că nu este capabilă să fie președinta Franței. De menționat însă că un francez din trei și-a anulat votul sau a refuzat să se prezinte la urne pentru a alege între Macron și Marine Le Pen, ceea ce reprezintă un vot de blam cât se poate de clar pentru clasa politică franceză, după cum tot un vot de blam înseamnă și faptul că președinta Frontului Național a ajuns în turul al doilea.
Se pare că cel puțin la nivel declarativ, Emmanuel Macron, noul șef al Statului Francez, a înțeles mesajul electoratului și după ce și-a reafirmat sprijinul pentru ideile europene, pentru democrație, după ce a promis că va reuni societatea franceză atât de divizată în momentul de față, după ce le-a spus oamenilor că la finalul mandatului său nu vor mai avea motive să voteze vreun candidat extremist, le-a transmis votanților ceea ce ar trebui să transmită orice politician ales în mod democratic, adică trimis să ocupe o funcție, oricât de mică ar fi ea, de către cețățenii de rând, și anume că îi va servi. Nu va dori el însuși să fie servit de popor, cum își mai doresc unii de pe la noi, ci se va transforma într-un slujitor, un servitor al celor care l-au ales. Și  nu oricum, ci cu modestie, cu forță, cu loialitate și iubire. Interesant.
La fel de interesant va fi să vedem și dacă se va ține de cuvânt.
Pentru început promite că va fi un altfel de președinte. Având în vedere vârsta, 39 de ani, având în vedere cariera fulminantă pe care a avut-o până acum în politică, având în vedere faptul că nu prea ține cont de prejudecăți (cel mai bun exemplu fiind că s-a însurat cu profesoara sa din liceu, cu 24 de ani mai bătrână ca el, despre care spune că va juca un rol important ca Primă Doamnă a Franței) are toate șansele să fie.
Timp de sute de ani Franța a fost un exemplu pentru Europa și lumea întreagă. Deși a decăzut în ultima vreme ca putere economică și militară, țara care i-a dat pe Henric al IV-lea, Ludovic al XIV-lea, Napoleon și Napoleon al III-lea, pe Hugo, Balzac și Zola, pe Monet, Renoir, Cezanne, Toulouse-Lautrec, pe Bizet, Ravel, Debussy și atâtea alte mari personalități, ar mai avea, din punctul meu de vedere, multe de spus. Rămâne de văzut dacă o va face și dacă va fi cineva care să vorbească suficient de apăsat în numele său.