Preşedintele şi respectul reciproc

Etica îţi dictează să-ţi respecţi preşedintele, chiar dacă nu-ţi place. Fiind ales, e şi preşedintele tău! Particularizând, Klaus Werner Johannis este preşedintele nostru, al românilor, deci noi, românii, trebuie să-l respectăm, să-i respectăm funcţia. Până aici totul e în regulă. Dar ce se întâmplă dacă preşedintele nu ne respectă? Putem oare să anulăm această cutumă, a respectului? Eu zic că da!
Eu, personal, nu m-am simţit respectat de către preşedintele Johannis, în recentul său interviu. A fost un interviu „la alibi”, cum s-ar spune, în care preşedintele Klaus Johannis a făcut o radiografie a situaţiei României, în contextul european. Interviu, întins pe jumătate de oră, a atins multe tare, ale noastre, ale românilor.
Preşedintele Johannis spunea, printre altele, că nu mai avem entuziasmul pe care l-am avut acum zece ani, la intrarea în Uniunea Europeană, că suntem eurosceptici. Într-un fel, ne trage de urechi! Păi, domnule preşedinte, cu tot respectul, fals sau ipo-crit, nu găsiţi normal să fim mai puţin entuziaşti, mai pesimişti? Chiar credeţi că românul de rând nu vede că suntem codaşii Europei, nu din vina românului de rând, ci a politicienilor, inclusiv a dumneavoastră? Iar o parte din această vină o poartă şi prietenii dumneavoastră, occidentalii, care ne tratează ca pe o ţară din lumea a treia, ca pe un rău necesar, o piaţă de desfacere, o zonă tampon faţă de „Mama Rusia”. Johannis ne-a mai spus că singura vină pentru neintrarea în Schengen o are România, politicienii români, şi aţi dat ca exemplu promovarea celebrei Ordonanţe 13, care ne-ar fi discreditat în ochii mai-marilor Europei. Păi, Ordonanţa 13 a apărut abia anul acesta. Timp de 10 ani, care s-au scurs de la intrarea în Uniunea Europeană până la această Ordonanţă incriminată, am tot fost refuzaţi, de fiecare dată când s-a pus problema intrării în Schengen, ba de ungguri, ba de olandezi, ba de suedezi. Brusc, orbit de disputa politică, găsiţi un ţap ispăşitor, adică PSD, şi un ied tot atât de ispăşitor: poporul român, pentru că a votat PSD la parlamentarele din 2016! Personal, nici eu nu sunt adeptul Ordonanţei, nu doar al conţinutului, ci mai ales al modului de promovare. Dar nu cred că dacă nu era această discuţie cu Ordonanţa noi am fi fost acceptaţi în Schengen. Că doar UE nu e Nostradamus, să fi ştiut încă din 2007 sau din 2012 (an ales aleatoriu) că în 2017, la ceas de seară, va apărea această Ordonanţă, urmată de protestele de seară, cu dumneavoastră, preşedintele #Johannis, pe post de incitator-şef.
În fapt, întregul interviu e o lecţie deschisă pe care ne-o serviţi nouă, românilor, nu doar PSD-ului. Ştiţi, noi, românii, cei care v-am făcut preşedinte, unde un aport decisiv l-au avut românii frumoşi şi harnici, din diaspora, cei care suferă (şi dumneavoastră le bateţi obrazul) cel mai mult pentru că nu suntem în Schengen.
Cum spuneam, în virtutea cutumei, ar trebui să fim plini de respect. Dar acesta trebuie să fie reciproc, nu să ne umpleţi de „respect”, aşa cum aţi făcut în acest interviu.