Chemarea la sfințenie a familiei

Conferința teologului ortodox David Goa în Biserica Ortodoxă din Cintei a însemnat pentru toți un eveniment care nu va fi uitat de creștinii din această localitate arădeană. Localnicii au reușit să creeze un cadru special de eveniment, tipic românesc, care a plăcut mult invitatului canadian de la Universitatea Alberta. Profesorul Goa a subliniat în cadrul dialogului cu cei prezenți că poate cel mai esenţial dar al familiei şi temelie a vocaţiei ei spirituale este abilitatea firească de a recunoaşte miracolul de a fi. Experienţa puternică a recunoaşterii ve care părinţii, fraţii şi surorile o trăiesc adesea atunci când ţin în braţe un nou-născut, la câteva clipe după naşterea lui, este expresia firească a acestui dar. Familiile sănătoase îşi revendică acest dar şi caută să îl cultive şi să îl extindă în feecare persoană. Familiile incapabile să realizeze acest lucru din pricina sentimentului lor tragic al fărâmiţării suferă enorm şi au nevoie de vindecare şi nu de critici sau atacuri. Respectul faţă de fiinţa fiecărei persoane, nu în sens virtual sau în termenii vreunei altei obstrucţiuni, ci în fragila ei umanitate, mortalitate şi specişicitate este lecţia care poate fi învăţată din acest har natural. Recunoaşterea persoanei şi o preocupare pentru ca acea persoană, copil sau adult, să ajungă la plinirea ei fininţială, nu este o abstracţiesau o fantezistă noţiune teologică. Acest lucru se realizează mai ales atunci când, aşa cum observăm adesea în întâlnirile lui Iisus relatate de Evangheii, manifestăm disponibilitate unii faţă de ceilalţi, în momentele specifice ale existenţei rugăciunii şi aceasta este motivaţia practicilor duhovniceşti care verifică viaţa creştinilor”.

Dr. David Goa a arătat că capacitatea dea a fi disponibili ne cere întotdeauna să acordăm atenţie contextului în care se desfăşoară viaţa noastră alături de ceilalţi. „Chemarea la sfinţenie este întotdeauna o chemare care are loc într-un context esenţial specific. Contextul în care trăim, în care ne creştem copii, avem grijă de cei vărstnici, îi primim pe cei străini şi ne modelăm unii pe alţii are propiile sale trăsături specifice. El necesită respectarea nevoilor copiilor de a creşte şi de a se maturiza şi de a deveni adulţi apţi de a face faţă provocărilor pe care le ridică viaţa în această lume. Necesită un respect faţă de imprecizia familiei şi a vieţii sociale, o imprecizie de care este preocupată în mod special lumea de azi. Contextul pune întotdeauna sub semnul întrebării visarea utopică şi nostalgia. El ne cere să avem disponibilitate pentru timpul pe care îl avem de trăit în istorie şi să evităm repetiţia inutilă a cerinţelor, idealizărilor, dorinţelor şi patimilor care ne înconjoară într-o manieră atât de agresivă în lumea noastră saturată de fantezii ideologice şi comerciale”.

????????????????????????????????????

 



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni