Supleantul ar mai vrea, deşi e bun de… pensionat

Politica nu e un sanctuar al moralităţii şi nici politicienii nu sunt şi nici nu trebuie să fie nişte măicuţe neprihănite. Totuşi există nişte limite, nişte bariere pe care nu este bine să le depăşeşti. Asta pentru a fi catalogat drept un om politic decent cu care se poate discuta şi pe al cărui cuvânt se poate pune bază. Altfel nu eşti decât un palavragiu, care vorbeşte mult, dar nu spune nimic. Însă astfel de… exemplare se strecoară precum gripa în om şi-l secătuiesc de vlagă. Şi asta pentru că avem memoria scurtă sau suntem tentaţi să uităm prea uşor. De aceea este bine să mai (ne) readucem aminte, din când în când, despre personaje care au fentat de prea multe ori şi după care nu ne-am ales cu nimic.  Unul dintre aceste personaje este şi Mihăiţă Calimente. Ajuns la vârsta pensionării acesta nu vrea să fie… pensionat. Electoratul l-a ,,pensionat”, dar mai vrea.  Asta după patru mandate şi tot felul de onoruri. Cu ce aţi rămas în urma sa, cred că nimeni nu ştie exact sau poate spune. Cum spuneam, individul nu a fost o locomotivă, ci o piatră de moară, o frână, un ,,bolovan”, atârnat de gâtul partidului. Rezultatele au fost sensibil mai slabe decât la alegerile locale. Unii le-au catalogat drept catas­trofale. Și credeți că omul și-a asumat eșecul?  Nici vorbă. Asta după ce la instalare declara sus şi tare că vroia la Arad un scor electoral din două cifre. De vină au fost mereu alții. Calimente a ,,mazilit” o mulțime de colegi de partid, motivând prin rezultatele slabe. De fapt, a găsit țapi ispășitori pentru a-și masca propria neputință. Dar mai vrea, o pâine bună de mâncat de la actualul său şef Tăriceanu.  Despre care spunea, dacă unii dintre dumneavostră au uitat: ,,Mi-e ruşine de ruşinea lui, s-a pus într-o situaţie jenantă, cerşind nu ştiu ce anume. Este degradant să te scoli de pe scaunul lui Brătianu ca să mergi să îi ţii oala de noapte lui Băsescu, precum au făcut alţi doi, sau lui Ponta, cum a făcut Tări­ceanu”.
Asta şi nu altceva spunea deputat Mihăiţă Calimente când era încă la liberali. Şi era încă deputat. Sigur, atunci avea o altă perspectivă. Acum nu e şi Tăriceanu a devenit cel mai şi cel mai… Da, acum  uzează clanţele uşilor de pe la Bucureşti doar, doar mai prinde un loc. Bine plătit. La Stat, desigur. Că mai are câteva luni până la pensia de vârstă şi e… greu acum, când e practic… fără ocupaţie.  Chiar nu a înţeles că după rezultatele catastrofale de la alegeri nu poţi fi premiat? De altfel şi la Congresul ALDE, Calimente a primit o funcţie de ceva supleant. Adică una decorativă în partid.  Este un semn clar că nu mai contează. Cu toate astea acum face aprecieri despre Macron şi politica la nivel european. Este altă ligă, dar asta se întâmplă când nu vrei să ieşi din scenă într-un mod relativ onorabil. Refuză în continuare… pensionarea şi ar mai vrea o tură. Ar fi prea mult. Chiar şi pentru… amnezici.