De-amorul artei

de Paul Krizner

Ei nu vor fi lăsat urmaşilor lor decât minciună şi ruşine…
Ieremia I, 47

Cu fiecare zi trecută îmi dau seama că românii sunt consideraţi cei mai năuci oameni din lume, de când e lumea şi pământul nu s-a mai pomenit atâta minciună şi indolenţă din partea celor ce ne conduc.
Zilnic se dau legi care nu au nimic în comun cu moralitatea omului, ba, dimpotrivă, dacă se poate să-i distrugă orice licăr de credinţă, îndobitocindu-l cu tot felul de ştiri şi programe TV.
Lumea în care trăim arată din ce în ce mai dezastruoasă, dar prea puţini o văd, iar mulţi sunt atât de mârşavi, încât îşi văd propriul lor interes şi nimic mai mult. Nu contează că vecinul de la trei moare de foame, sau fata de la parter nu are medicamente pentru boala ei, pe om îl interesează să îşi vadă hambarul lui cât mai plin, iar restul să-i devină robi.
Această manipulare şi sete de dominare a omului e foarte veche, să nu uităm că până azi unii se consideră „popor ales” şi în faţa căruia toţi sunt nişte piese de şah care trebuie eliminate.
Adesea lucrurile în ţara asta se fac de-amorul artei, se fac doar să fie făcute. Examene şpăguite, posturi cumpărate şi aşa ajungem ca oameni incompetenţi şi corupţi să fie puşi în posturi de conducere onorabile, datorită meritelor deosebite pe care nu le au sau poate noi nu înţelegem că aceşti bufoni au nevoie de fotolii călduţe ce trebuiesc ţinute pentru ei.
De o vreme încoace s-a făcut un cult al şpăguirii, cel ce dă mai mult prinde postul (indiferent de domeniu), iar mai apoi ne trezim că avem medici fără medicină, biologi fără biologie, ingineri fără inginerie etc.
Mult timp cred că trebuie să mai treacă până se va face o curăţenie generală, că altfel tot ce se face în ţara asta va fi aşa… de-amorul artei.
În antichitate înţelepţii mergeau pe măgari, azi „măgarii” merg cu maşini luxoase, avere pe care au dobândit-o prin muncă „cinstită”, că doar altfel nu se explică.
Compătimesc pe cei ce au curajul să spună lucrurilor pe nume, ca de exemplu că în România se fură, se ia mită, se distruge totul, se manipulează totul, se doreşte îndobitocirea omului, dar cred că aceşti oameni au o conştiinţă trează care nu-i lasă să fie indiferenţi, chiar dacă sunt din ce în ce tot mai puţini.
În toate domeniile se fac lucruri chiar de-amorul artei, se construieşte prost, se învaţă prost (greşit), se lucrează prost, dar nu asta e importat, ci faptul că se face şi ne mirăm că peste zece ani blocul se dărâmă, asfaltul face loc craterelor de pe şosea, generaţiile de tineri sunt mai tâmpite decât ne putem închipui.
Cred că a sosit momentul când cei tineri nu trebuie să mai stea indiferenţi faţă de aceste lucruri şi faţă de acest sistem nenorocit în care nu găseşti pic de res­pect şi de apreciere a valorilor noastre româneşti.
A… şi încă ceva, ştiu că aceştia care pretind că mai conduc ţara nu pot da roade bune din momentul în care ei trăiesc în minciună, ură şi ezitare, cum spune şi proorocul Ieremia (I, 47): Ei nu vor fi lăsat urmaşilor lor decât minciună şi ruşine, pentru că doar omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe buze.



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni