Omul care a adus grindina peste PSD

Cineva spunea că modul cel mai sigur de a distruge o armată este să o laşi în pace. Atât timp cât nu o ataci, membrii ei nu au un scop comun şi nu sunt uniţi. Lăsaţi singuri, fără să îi ataci sau să le provoci vreun disconfort vor începe să se atace între ei ajungând în cele din urmă la autodistrugere. Ceea ce se petrece în aceste zile cu marele învingător al alegerilor, PSD, pare să ducă spre acelaşi deznodământ.

Situaţia este comică, penibilă dacă o privim cu detaşare, însă devine tragică dacă ne gândim că efectele se vor resimţi pe pielea noastră, a simplilor alegători. Ne aflăm în faţa unei situaţii în care toată lumea are dreptate: Dragnea vrea puterea cu orice preţ, având un comportament similar cu cel al fostului preşedinte Traian Băsescu, care cu un cinism remarcabil era capabil să arunce ţara în aer pentru a-şi atinge interesele personale, dar care se foloseşte de un adevăr – Grindeanu este un premier mediocru. Primul semn de întrebare la adresa coloanei vertebrale a timişoreanului a fost momentul în care a acceptat funcţia de prim ministru, în condiţiile în care se ştia că nu reprezintă mai mult decât o marionetă ghidată de Dragnea. Avem de-a face cu utopia unei analize bine realizate, şi anume raportul de evaluare a Guvernului, dar care analiză urmărea cu totul altceva: compromiterea şi înlăturarea cu orice preţ a lui Grindeanu. Desigur că în tot acest război politic, în care pierzători siguri sunt poporul român şi România, Grindeanu are prima şansă datorită poziţiei sale de victimă a unui călău numit Dragnea. Tabloul supremei penibilităţi nu putea fi… întreit decât de tatăl penibililor – Anton Călin Popescu Tăriceanu, despre a cărui prostituţie, pardon prestaţie, în fruntea Senatului României nu mai avem ce vorbi. Tocmai unul ca Tăriceanu are pretenţia „unui gest de onoare din partea domnului Grindeanu“, contrazicându-l astfel pe Liviu Dragnea care a precizat, în aceeaşi conferinţă de presă, că premierul a fost de acord să îşi dea demisia…

Argumentele în favoarea lui Grindeanu sunt următoarele: echipa guvernamentală a fost făcută de către Liviu Dragnea; preşedintele PSD şi-a asumat monitorizarea programului Guvernului şi numirea tuturor secretarilor de stat, şefi de agenţii şi directori regionali; până nu demult  conducerea partidului susţinea sus şi tare că Programul este îndeplinit „la virgulă“, ca acum să fie un dezastru; încrederea publică a lui Grindeanu a ajuns la o cotă aproape dublă faţă de cea a liderului său; premierul are dreptate atunci când afirmă că și Liviu Dragnea ar trebui să demisioneze de la șefia partidului și să-și asume activitatea Guvernului, în condițiile în care „anumiți miniștri din actualul Executiv au fost numiți la propunerea sa“.

Pe de altă parte, raportul de evaluare a Guvernului, „aranjat“ tocmai de partidul de guvernământ „relevă un aspect deosebit de grav și anume acela că o continuare în același ritm a guvernării va face ca, în cel mult trei luni de zile, șansele de implementare integrală a programului de guvernare să fie aproape zero. Spunem acest lucru pentru că deși în programul de guvernare există termene precise, corelate, de implementare a măsurilor cu impact major, în practică unele dintre acestea s-au aplicat în termenele prevăzute, iar altele sunt mult întârziate. Legea salarizării, spre exemplu, nu se mai poate aplica fără să creeze dezechilibre majore, în lipsa adoptării și a modificărilor la codul fiscal. Totodată nu există la acest moment nici o analiză serioasă la nivelul guvernului a modului în care se vor putea respecta prevederile din PG referitoare la reducerea numărului de taxe la maxim 50 din ianuarie 2018 sau la desființarea ghișeelor începând cu 1 decembrie 2018. Şirul de exemple este mult mai mare, iar faptul că 237 de măsuri nu au fost încă implementate în primul semestru este o dovadă în acest sens. Multe din aceste măsuri ţin de creşterea veniturilor statului prin stimularea investiţiilor şi prin creşterea gradului de colectarea în special din reducerea evaziunii. Ceea ce s-a reuşit în prima parte a anului a fost aplicarea îndeosebi a măsurilor sociale care nu necesitau o coordonare foarte strânsă între ministerele şi mai ales între minister şi prim-ministru“. Din păcate, raportul, pe care Opoziţia ar avea motive serioase să fie invidioasă după modul în care este realizat, relevă realitatea.

În tot acest circ politic de doi bani îşi face solemn şi arogant apariţia, plin de înţelepciune şi de sfaturi, şi fostul pisoiaş a lui Băsescu, Victor Ponta. Cu mare vervă şi cu îndrăcit aplomb îi ia apărarea lui Grindeanu, la a cărui numire în fruntea Guvernului nu a mai contenit cu criticile.

În rest, căldură mare, mon cher…