Uite banii, nu sunt banii!

de Victor Sava
Mi-am promis în nenumărate rânduri că voi renunţa să urmăresc ştirile de presă referitoare la scena politică internă, dar uneori nu mă pot abţine. Oricum, la televizor am renunţat în totalitate de câţiva ani, de aceea sunt mult mai calm şi mult mai puţin dezinformat. Cu timpul am constatat că unele surse de informare online sunt mai acurate şi mai salubre decât bălăcă­reala de la televizor. După cum am precizat, treptat am renunţat să citesc despre politica mioritică şi îmi ocup puţinul timp liber citind ştiri externe.
Cu toate acestea, trebuie să recunosc că din când în când mai trag cu ochiul şi la unele întâmplări cu politicieni români. Unul dintre aceste momente a fost aseară când am rămas profund siderat de întâmplările de pe scena politică. Am fost profund dezamăgit încă o dată de clasa politică care ne guvernează. Nu cred că formula potrivită e clasă politică, mai degrabă politruci care ne amărăsc destinele.
Printre principiile fundamentale ale statului modern democratic se numără predictibilitatea şi continuitatea. Aceste două principii fundamentale asigură eficienţa unei societăţi. În lipsa acestora ne aflăm în situaţia României. Fiecare modifică legi după bunul plac, schimbăm miniştri după o zi pe alta, şefii de instituţii sunt maziliţi la cea mai mică abatere din cuvântul patronului politic, bugetele sunt alocate după preferinţe, iar finanţările sunt întrerupte la comandă.
Dacă toţi îl consideram pe Brucan nerealist când zicea că România are nevoie de 20 de ani pentru a se despărţi de trecutul comunist, acum ne vedem nevoiţi să aşteptăm câteva generaţii pentru ca românii să deprindă pe deplin democraţia.
Impredictibilitatea şi lipsa de continuitate afectează toate ramurile statului, printre acestea se numără şi cercetarea. De mai multă vreme a fost înfiinţată o instituţie care să distribuie nediscriminatoriu şi transparent banii pentru cercetare. E vorba de diverse burse, granturi şi finanţări ale unităţilor de cercetare. Instituţia cu pricina aflată în subordinea Ministerului Educaţiei Naţionale este denumită Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI). Cineva sigur a luat un bonus consistent pentru inventarea acestei denumiri imposibil de reţinut.
Anul trecut UEFISCDI a lansat o serie de competiţii. În acest sens au fost deschise câteva paneluri principale, printre care burse post doctorale, granturi numite tinere echipe şi granturi din programul „Idei”. Toate bune şi frumoase. Lumea aştepta cu sufletul la gură să vadă ce proiecte vor fi finanţate. Din păcate nici până azi nu ştim acest lucru. Singura competiţie încheiată a fost cea din programul „Idei”, dar nu se mai ştie nimic de câteva luni. Contractele nu se încheie, banii nu mai sunt, peste tot e tăcere. Cât priveşte celelalte competiţii am aflat „pe surse” că nici până acum proiectele nu au fost evaluate, deoarece nu au fost încă nominalizaţi evaluatorii.
Din experienţa competiţiilor trecute pot preciza că odată ce vor fi semnate contractele de finanţare banii vor veni cu ţârâita, nu va fi respectat calendarul plăţilor, iar cercetătorii vor trebui să facă tot felul de jonglerii pentru a putea să îşi respecte obiectivele proiectului. Totul se va desfăşura după binecunoscutul principiu „uite banii, nu sunt banii”.
În această ordine de idei aş dori să atrag atenţia că lipsa predictibilităţii şi continuităţii nu are legătură cu un anumit minstru, ori partid politic, aceste principii sunt strâns legate de maturitatea unei societăţi democratice.



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni