Pontănacul

Am mai spus-o de-a lungul timpului și o spun din nou, nici pe vremea când era în culmea gloriei, prim-ministru al României și candidat al Partidului Social Democrat la funcția supremă în stat, nici după, când a renunțat atât la conducerea partidului, cât și la cea a Guvernului, Victor Ponta nu s-a bucurat niciodată de imaginea pe care o avea Geoană în vremurile lui de glorie, când era ministru de Externe și o speranță a politicii românești. Cu toate acestea, Ponta a fost bine văzut de opinia publică, în calitate de reprezentant al Opoziţiei la guvernarea Alianţei DA şi ulterior a PDL, în calitate de tânăr şef al celui mai mare partid din România. Era privit și el ca o speranţă, iar venirea USL la Putere, cu Ponta prim-ministru, a însemnat o adevărată descătuşare pentru mulţi. Încă de pe atunci spuneam însă că aşteptările celor care vedeau în Ponta şi USL singura soluţie viabilă pentru România vor fi în mare parte înşelate, pentru că în fond şi la urma urmei, aproape toţi politicienii sunt la fel. Din păcate am avut dreptate…
Cu toate că nu era chiar „prostu‘ satului” în politica românească, prin 2010, Eugen Nicolicea, un politician uns cu toate alifiile,  declara că el şi colegii săi îl numesc pe Victor Ponta, „cu drag”, Pontănacul. Şi cred că mare dreptate aveau cei care făceau lucrul acesta, pentru că Ponta a făcut, de-a lungul timpului o serie de boacăne. Dacă ar fi fost un simplu cetăţean, hai, un simplu parlamentar, lucrurile ar fi cum ar fi. Dar aşa,  prim-ministru fiind, să fugi în Turcia, la operație, când aveai de dat niște explicații procurorilor a fost prea de tot. Iar acest lucru l-a costat  din punct de vedere al imaginii. Asta, să nu mai vorbim că a decis să rămână în Turcia pentru o lună, abandonând pur şi simplu Guvernul. De aici până la declaraţiile făcute de liderii Opoziţiei că premierul a ales calea exilului, nu a mai fost decât un pas. Ulterior, s-a dat lovit… de procurori și s-a folosit de acest pretext pentru a demisiona de la conducerea PSD. Atunci i-a dat Liviu Dragnea prima lovitură serioasă. Deși Ponta anunțase că o susține pe Rovana Plumb la conducerea partidului, Dragnea și-a depus și el candidatura, a câștigat, pentru că a știut să-și valorifice atuurile de fost președinte de Consiliu Județean și de ce să n-o spunem, de baron local, iar restul este deja istorie.
După dezastrul din Colectiv, Ponta
și-a dat demisia și din funcția de prim-ministru, punându-se singur în afara jocului. Cum s-a săturat să stea degeaba pe banca de rezerve, a început cu criticile la adresa fostului său adjunct Dragnea, cu o voce mult mai critică decât mulți dintre liberali sau, mai nou, useriști. Făcea ce făcea și se cerea afară din partid, iar Liviu Dragnea, spunea pe un ton împăciuitor că orice critică venită de la Victor Ponta este pentru el sănătate curată și că nu se poate supăra pe acesta. A apărut însă scandalul între Dragnea și Grindeanu, iar Ponta s-a poziționat clar, luându-i apărarea actualului prim ministru. Mai mult, a acceptat și funcția de secretar general al Guvernului, deși toți pesediștii au fost avertizați anterior că vor fi dați afară din partid dacă intră într-un guvern nesusținut de Partidul Social Democrat.  Dar cum Ponta se cerea afară… a reușit să obțină ceea ce și-a dorit, for­țând practic mâna actualului președinte al PSD.
În actuala conjunctură, când Dragnea s-a pus singur cu spatele la zid declan­șând războiul împotriva propriului Guvern și a premierului numit de el însuși, eu zic că Ponta a avut numai de câștigat poziţionându-se clar de o parte a baricadei. De acum încolo atât el, cât și actualul premier, Sorin Grindeanu, vor fi percepuți ca principalii opozanți ai lui Liviu Dragnea și s-ar putea să fie o carte câștigătoare. Deja, pentru o anumită parte a presei, „Păpușul lui Dragnea” a devenit de o vreme încoace premierul României, Sorin Grindeanu, iar „Jigodia Na­- țională” s-a transformat peste noapte în Victor Ponta. Asta, ca să dau doar câte un exemplu de fiecare, despre modul în care au fost percepuți în trecut și cum sunt percepuți astăzi cei doi. Este însă foarte important ca Pontănacul să nu mai facă vreo nefăcută, să nu se trezească brusc că vrea să se alieze cu Coreea de Nord sau că vrea să declare război Rusiei sau Statelor Unite, să nu mai facă pe victima și să-și dea demisia înainte de moțiunea de cenzură sau mai știu eu ce altă năzbâtie i-ar mai putea trece prin cap.