Gândirea critică

de Victor Sava
Nu mă pricep deloc la politici educaţionale, ori la lucruri ce ţin de munca unui profesor. Nu am urmat nici chiar mo­dulul de cursuri pedagogice din timpul facultăţii, care îmi dădeau dreptul să predau materia în care mă specializam. Cu toate acestea pot trage câteva concluzii asupra sistemului de învăţământ românesc după 22 de ani de şcoală.
Din câte mi-am putut da seama sistemul nostru de educaţie este centrat pe memorare şi pe ascultarea orbeşte a autorităţii, de orice fel. Gândirea critică a lipsit cu desăvârşire în anii petrecuţi pe băncile şcolii. Bine, până în clasa a XII-lea nici nu se prea putea să dezvolţi gândire critică dat fiind faptul că toată societatea a fost bulversată în urma căderii comunismului. Oricum toţi cei 12 ani de şcoală
s-au bazat exclusiv pe memorare mecanică. Ghinionul meu a fost că nu puteam reproduce pe de rost toate informaţiile predate. Totul trebuia tocit, nu era o mare problemă dacă înţelegeai ceea ce memorai. Reproduceai mot á mot lecţia şi deveneai un elev de nota 10. Sincer, nu ştiu cum e acum, dar bănui că multe nu s-au schimbat. Toate examenele punctau acumularea de informaţii. Nu conta ce poţi face cu acele informaţii. Aşa era creat sistemul nostru de învăţământ.
Nu vreau să mă înţelegeţi greşit, trebuie să ştii chestii, cu cât mai multe cu atât mai bine, dar asta nu te prea ajută fără alte abilităţi. Pe lângă acumularea de informaţie trebuie să le înţelegi, să fii în stare de a le pune în context şi mai apoi să faci selecţie şi să critici.
Anii facultăţii s-au desfăşurat cam la fel. Doi-trei profesori te încurajau să mai gândeşti câte puţin, dar majoritatea se bazau pe memorare. Ţin minte că am avut de învăţat la cursul de istorie a Bizanţului şi la cel de istorie medievală universală un catralion de date pe de rost. Pe lângă asta am avut şi un examen grilă la istorie medievală. Stau şi acum şi mă întreb oare ce o fi fost în capul profesorilor ălora… cum să dai test grilă la istorie? Incredibil, dar adevărat.
Cu doctoratul a fost mai simplu. A venit profesorul şi a zis: „Trebuie să foloseşti sistemul meu cronologic, altfel nu e bine”. Ce să mai zic… asta e. La bursa post-doctorală a fost la fel. Bine că au trecut.
Astfel că în toţi anii aceştia am fost învăţat să urmez orbeşte liniile trasate de către profesori, nimic mai mult. Rareori am întâlnit oameni care încercau să schimbe ceva din dogmatismul memorării. Nu ştiu dacă toată chestiunea aceasta e o reminiscenţă a regimurilor totalitare, dar cred că tare bine le-a prins liderilor acestora.
Sunt convins că lipsa gândirii critice din instituţiile de învăţământ crează o masă amorfă de elevi şi studenţi. Aceştia nu pot emite păreri proprii. De ce credeţi că fake news-urile au un asemenea succes prin toată lumea? Nu zic că toate instituţiile ar trebui să cultive gândirea critică, ceea ce a fi imposibil, dar măcar cele de elită ar trebui.



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni