Lady UTA? Vai nouă!

de Petre Don
Se spune că omul a învăţat să vorbească pentru a-şi ascunde gândurile. De-a lungul vremii omul şi-a cizelat cuvintele, dându-le sensuri şi nuanţe nebănuite. S-a perfecţionat omul, deci! Şi aşa de mult s-a perfecţionat în folosirea nuanţată a cuvintelor încât s-a ajuns la graiul în dodii, la logoree, la limbajul de lemn, cel politic, diplomatic… În prezent ca să înţelegi corect ce spune un om trebuie prima dată să-i decriptezi graiul, limbajul şi abia apoi poţi să ştii cu adevărat ce spune.
Exemplu: cuvântului rahat îi poţi da sensuri gastronomice, gastrice, rectale, caracteriale, ca grad de importanţă etc. Depinde de context, normal.
Lady UTA este echipa fanion a Aradului. Sau aşa credem noi că este, că mai este.
Despre faptele în fotbal ale nobilei Lady UTA s-a vorbit şi se tot vorbeşte până la tocirea cuvintelor. Eu am început să deprind a mă uita la jocul de fotbal pe vremea când acesta se trecea de la artă la profesie, adică pe vremea lui Domide şi a generaţiei sale. Apoi a venit industrializarea fotbalului, fază în care jucătorii au început să fie vânduţi şi cumpăraţi precum vitele la obor. Acum, se vorbeşte despre Industria Fotbalului precum despre Industria Laptelui, Industria Textilă, Metalurgică sau orice industrie lucrativă care face bani. Nu ne-am mira ca în noul guvern ce Dragnea şi ai lui vor să-l înainteze astăzi lui Klaus Iohannis să propună Ministerul Fotbalului, căci vânzarea şi cumpărarea de jucători de fotbal este mai profitabilă decât comerţul cu oi sau vite. Căci Zootehnia Românească e la pământ. Aproapo, astăzi nu mai contează că jucătorii de la Iaşi, bunăoară, nu mai sunt originari din Iaşi, că cei din Timişoara nu mai sunt din Timişoara sau că cei de la Baia Mare nu sunt din Maramureş. E de pomină declaraţia lui Njock (jucător de culoare, pentru cine nu ştie) pe când juca la Craiova: „Noi, oltenienii suntem foarte ambiţioşi“. Era şi el oltenian…
Am urmat o şcoală la Bucureşti, prin anii 60-70. Noi, arădenii eram nişte eroi datorită lui Lady UTA, care făcea ravagii în fotbalul românesc, în acea perioadă. Pe atunci pariurile se făceau nu dacă bate, sau nu Lady UTA, ci cu cât. După ce ne chinuiau cu lecţiile, profesorii ne întrebau la sfârşitul orei, invariabi: ce mai face UTA, ce-aţi mai auzit de-acasă?  Scoteam pieptul afară de mândri ce eram…
Au trecut anii. Sportul, deci şi fotbalul românesc arată ca dracul (Nimeni nu ştie cu adevărat cum arată dracul, oricum este perceput ca ceva tare urât. Petre Ţuţea spunea că românul este atât de inventiv încât a inventat formula Mama Dracului, ca să descrie răul cel mai rău cât mai bine, căci singur dracul nu-i ajungea). Au apărut în divizia întâi echipe noi, cu sediul prin sate neştiute, care chiar joacă prin cupele europene, în timp ce echipe de tradiţie agonizează prin ligile inferioare sau chiar se desfiinţează.
Deşi UTA nu este chiar agonică, nici nu putem spune că-i merge bine. Având la conducere nişte oameni inimoşi, Lady UTA nu se face de râs nici în prezent în ceea ce priveşte jocul în teren, campionatul ce tocmai trecu fiind la un pas de promovare în divizia întâi.
De râs se face Lady UTA doar în ceea ce priveşte terenul, stadionul în care evoluează fiind în afara municipiului, taman la Şiria. Felul în care primarul Falcă se implică în sprijinirea clubului este de tot rahatul (dă cuvântului ce sens doreşti, preabunule cititor). Este de pomină inundarea terenului cu apă în plină transmisiune directă tv, ajungând să râdă de noi până şi respectatele curci.
Nu înţeleg deloc atitudinea echivocă, ambiguă a primarului Gheorghe Falcă vizavi de acest club. Are o atitudine mediocră, nehotărâtă, de politician: nici n-o ajută, nici
nu-i dă pace. Declaraţiile sale sunt mai mult politice, nu sunt nici fierbinţi nici reci: poziţia de mijloc, de acolo de unde o poţi lua în orice direcţie. Cam căldicel, primarul Falcă ăsta! Nice rece, nice cald. Merită scuipat din gura Domnului…
Domnule, primar Gheorghe Falcă, nu fii căldicel, că nu ajută pe nimeni! Ori eşti cu Lady UTA, ori nu! Cu respect discutabil!



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni