Habemus premier?

Reiau o idee mai veche, dar cu o temă nouă. Am mai folosit acest titlu acum 18 ani, odată cu „înscăunarea” lui Radu Vasile în fruntea guvernului. Iar expresia „habemus” se referea la modul prin care este verificat fiecare papă, înainte de înscăunare. Verificat dacă e bărbat, de către un cardinal, care o face manual, prin palpare, pentru ca apoi să exclame: „Habemus papa”. Adică „Avem papă” şi, prin extensie, acesta are… dovada bărbăţiei.
Acum, revenind la vremurile noastre, sunt curios dacă noul premier desemnat va avea aceeaşi… bărbăţie sau va fi doar o marionetă în mâna lui Dragnea. Adică, până la un punct înţeleg şi chiar mă raliez ideii că un premier trebuie să asculte de „vocea” partidului. Că doar partidul, prin procentele acumulate, propune, pune şi dispune guvernul şi premierul. Dar, această dependenţă trebuie să aibă unele limite. Iar acestea să fie nu doar constituţionale sau instituţionale, ci şi de bun simţ. Să nu ajungem iar de râsul – de-ar fi doar partea comică – Europei.
Noul premier ar trebui să aibă… bărbăţia necesară să nu „înghită” tot ceea ce primeşte de la Cepeexul de partid, transhumat de la Ceauşescu într-un Ceex mai democratic. Iar ca o primă dovadă de bărbăţie, ca să dovedească faptul că poate să-şi asume conducerea Guvernului, Mihai Tudose ar trebui să nu accepte nici un ministru din cei care au făcut parte din Cabinetul Grindeanu! Ecuaţia e simplă: Ce(pe)exul a criticat guvernul Grin­deanu, nu un anumit ministru sau altul. Ca o consecinţă logică, nu doar Grindeanu a fost slab, ci şi cei care l-au secondat. Celebra analiză a lui Vâlcov a fost făcută la grămadă, sau cel puţin din ceea ce s-a dat publicităţii. Dacă, într-adevăr motivul debarcării lui Grindeanu a fost activitatea slabă, şi mai ales dacă de această activitate s-a manifestat doar la nivelul unor anumite ministere, atunci Vâlcov trebuia să dea publicităţii analiza lui – şi a PSD, desigur – cu „subiect şi predicat”, cu nume şi prenume care au fost miniştrii slabi şi care nu.
Altfel, dacă i-a retras sprijinul lui Grindeanu, PSD a băgat în aceeaşi oală tot guvernul acestuia. Şi, tot pe cale de consecinţă, asta înseamnă că nici un ministru incompetent acum trei săptămâni nu poate fi competent acum, cu alt premier. Sau eşti, sau nu eşti competent, că doar incompetenţa nu-i răceală sau entorsă, să-ţi treacă! Şi asta în numai trei săptămâni.
Acesta ar fi cadrul ideal, acesta ar fi un premier, dacă nu ideal, măcar unul pe care să-l privim cu optimism. Dar, cu toate că mi-aş dori să pot exclama „Habemus”, cred că încă suntem tributari servilismului care ne caracterizează – ca naţie, în primul rând, dar şi ca „disciplină de partid” – că încă folosim mai des telefonul roşu şi stăm în poziţia de drepţi chiar dacă interlocutorul nu ne vede.  Repet, cred într-o ierarhie de partid, dar care să nu depăşească gradul de slugărnicie obişnuit. Cred într-un premier docil, dar care să ştie să vadă şi dincolo de telefonul cu prefix de Teleorman.
Cred, dar sunt foarte pesimist, pesimism care mi se adânceşte pe măsură ce citesc CV-ul premierului: 18 ani a fost vicepreşe­dinte al PSD Brăila. Deci 18 ani, vreme în care alţii au ajuns de la lipit afişe la conducere, omul nostru a stat tot în umbră. La filaj, cum s-ar spune. Iar acum, brusc ajunge pe cai mari. Încă o dată, mă întreb: habemus premier?