Respectul meu, Poliţie şi Jandarmerie!

A devenit aproape obicei ca atunci când cineva e săltat de către organele de poliţie ori jandarmerie pentru deranjarea ordinei publice, aceste organe să fie huiduite, blamate, blestemate, scuipate, criticate aspru atât de persoanele martore la eveniment cât şi de mass media, fără nici un fel discernământ: Poliţia a băgat cu forţa în dubă un cetăţean! Poliţia a brutalizat un (o) tânăr-tânără! Poliţia i-a spart dinţii lui Cristian Boureanu…

Nu pot spune că Poliţia sau Jandarmeria  sunt icoane de pus pe pereţii bisericilor. Nu afirm că în Poliţie nu sunt şi uscături, agenţi şi şefi pramatii, care fac instituţia de ruşine. Nu susţin că toate lucrurile merg cum trebuie. Dar, de aici până la a beşteli tot ce ţine de Poliţia sau Jandarmeria Română, de a-ţi bate joc de munca agenţilor cinstiţi, a conducătorilor care se zbat pentru a ne asigura liniştea diurnă şi nocturnă, este cale mult prea lungă.

Un astfel de caz, când organele de ordine sunt beştelite pe canalele de socializare pe nedrept s-a petrecut în acest weekend. Voi nara faptele sec, fără părtinire. Sâmbătă, dimineaţa în Cluj-Napoca, pe malul Someşului aproximativ o mie de adepţi LGBT (Lesbiene, Gay, Bisexuaţi, Transsexuaţi) au manifestat paşnic pentru drepturile lor. La un moment dat s-au infiltrat printre manifestanţii LGBT trei adepţi ai familiei tradiţionale, încercând să li se opună prin lozinci şi prin replici verbale, stârnind rumoare şi nemulţumiri. Manifestanţii LGBT au chemat jandarmii. Aceştia au venit, i-au legitimat pe cei trei intruşi apoi i-au poftit la secţia de poliţie pentru amănunte, întrucât au tulburat manifestarea paşnică.

În aceeaşi zi, după-amiază, s-a organizat o altă manifestaţie, dar de această dată în favoarea familiei tradiţionale, în care manifestanţii au afişat pancarte cum ar fi „Clujul nu este Sodoma!“ La un moment dat, o tânără adeptă LGBT s-a infiltrat în mulţimea de oameni care manifesta paşnic în favoarea familiei tradiţionale. La una din luările la cuvânt, tânăra s-a băgat în discuţie întrerupând oratorul şi stârnind rumoare şi nemulţumiri. Întrucât era să fie linşată de mulţime au venit câţiva jandarmi s-o legitimeze şi s-o conducă la secţia de poliţie pentru că a încercat să tulbure manifestarea paşnică. Ei, bine, în acest moment a început circul. Tânăra – care s-a dovedit a fi actriţa Oana Mardare de la Teatrul Independent „Reactor“ Cluj-Napoca – a început să trepideze ca reactorul unei nave cosmice la decolare. În loc să se legitimeze în mod civilizat, artista a început să dea din mâini, din picioare, din cap, din toate organele disponibile, a ţopăit, a strigat a ţipat, jandarmii de-abia putând s-o biruie. Nu s-a liniştit, făcând un circ de toată jalea. Menţionez că – imaginile filmului o dovedesc – jandarmii au dat dovadă de calm, răbdare, tact şi înţelegere. Degeaba, sensibila artistă parcă a înnebunit. Vocifera, ţipa, făcea gesturi dezlânate probabil ca să atragă atenţia celor prezenţi. Se victimiza! Parcă era o nebună de legat. În orice caz, această femeie, prin atitudinea ei necugetată a adus o pată de tristeţe pe nobila artă a actorului, a artei în general. Păcat!

Ei, bine cum credeţi că au transmis întâmplarea majoritatea canalelor de ştiri? Iată mostre de titluri: „O tânără a fost brutalizată de jandarmi.“ „Jandarmii au folosit forţa împotriva unei actriţe care a demonstrat paşnic“. „Jandarmii şi poliţiştii abuzează de forţă împotriva unei artiste“…

Pe mulţi oameni această denaturare a adevărului i-a contrariat. E uşor să dai veşnic vina pe poliţie, pe jandarmerie cu sau fără rost, ca şi când aceste instituţii ar activa împotriva liniştii cetăţeanului.

Nu spun că Poliţia şi Jandarmeria nu au păcate! Nu! Dar în cazul întâmplării de la Cluj-Napoca, unde o actriţă a jucat un circ ieftin, aceste instituţii s-au purtat ireproşabil. Felicitări, aşadar!

Cât o priveşte pe actriţa Oana Mardare, declar aici foarte sincer că văzându-i comportamentul m-a făcut pe deplin fericit. Sunt de-a dreptul fericit că Oana Mardare nu mi-e nevastă, soacră, mamă, soră, cuscră, cumnată, cumătră, vecină sau colegă de redacţie. Dar aş cădea de-a dreptul în extaz de fericire dacă aş afla că peste două săptămâni se mută în Australia, printre canguri, şi că nu se mai întoarce în România, veci!