Președintele corigent

După ce a fost surclasată de Statul Islamic la toate capitolele, rețeaua teroristă Al-Qaida, înființată de Osama bin Laden, a făcut un gest menit să o scoată din anonimatul în care a cam intrat în ultima vreme. Presa națională scrise că foștii ciraci ai lui bin Laden au dat publicității o înregistrare video în care apare și Iulian Gherguţ, românul răpit în anul 2015 în Burkina Faso.
„Filiala din Mali a reţelei teroriste Al-Qaida a difuzat o înregistrare video în care apar şase ostatici occidentali, inclusiv cetăţeanul român răpit în Burkina Faso, anunţă Institutul american SITE, specializat în monitorizarea site-urilor islamiste. Ministerul Afacerilor Externe are în atenţie situaţia lui Iulian Gherguţ, românul răpit în 2015 în Burkina Faso şi «a luat notă» de difuzarea materialului video de către organizaţia teroristă Al-Qaida. «Celula de criză interinstituţională care gestionează situaţia cetăţea­- nului român răpit în Burkina Faso a luat notă de difuzarea, la data de 2 iulie 2017, a unui material video cu cetăţeanul român Iulian Gherguţ. Lansarea unui astfel de mesaj în spaţiul public se înscrie în tiparul obişnuit al situaţiilor de acest gen. Celula de criză interinstituţională lucrează în regim de permanenţă pentru gestionarea situaţiei», precizează MAE. Ministerul Afacerilor Externe mai arată că este în legătură permanentă şi cu autorităţile celorlalte state ai căror cetăţeni au fost luaţi ostatici şi recomandă ca tratarea în spaţiul public a informaţiilor cu privire la acest caz «să fie tratate cu precauţie»”, scrie Mediafax.
Despre declarațiile venite dinspre MAE ce aș putea să spun? Sunt corecte din punct de vedere politic și nimic mai mult, iar „celula de criză interinstituțională” lucrează pentru eliberarea românului nostru cum lucra și Stalin pentru fericirea popoarelor, adică își văd și membrii respectivei celule de viață, cum își vedea și Iosif Visarionovici de beții și crime.
Nicio reacție însă din partea președintelui Klaus Iohannis, de parcă nu ar fi vorba de un cetățean român, ci de un malgaș sau papuaș…
„La câteva luni de la începutul primului său mandat de preşedinte, mai exact în martie 2005, Traian Băsescu s-a confruntat cu o situaţie ieşită din comun pentru un stat ca România. Trei jurnalişti, Marie Jeanne Ion, Ovidiu Ohanesian şi Sorin Mişcoci au fost răpiţi în Irak. Peste zece ani, tot la doar câteva luni după instalarea unui nou şef de stat, Klaus Iohannis, o grupare jihadistă din Burkina Faso anunţă că a răpit un alt cetăţean român.
Ca un făcut, atât Băsescu, cât şi Iohannis s-au trezit cu o răpire pe cap, cu toate că nici nu au apucat foarte bine să se familiarizeze cu toate secretele funcţiei supreme în stat. Lăsând deoparte speculaţiile care au apărut ulterior, Băsescu, fost căpitan de vas, uns cu toate alifiile, trecut apoi prin multe funcţii, dintre care cele mai importante au fost cea de ministru al Transporturilor şi cea de primar al Capitalei, a reuşit să rezolve cu bine problema, iar în 22 mai 2005, cei trei au fost eliberaţi. Gurile mai mult sau mai puţin rele susţin că eliberarea ziariştilor s-a datorat în mare măsură faptului că preşedintele de atunci, care a condus celula de criză, a colaborat foarte bine cu serviciile secrete. Se pare că pentru Băsescu a fost începutul unei frumoase prietenii, care s-a sfârşit cu câteva luni înainte de terminarea celui de al doilea mandat, când aceleaşi servicii au început să se reorienteze spre… viitor.
Dacă ar fi să fiu cinic, aş spune că spre deosebire de un alt preşedinte al României, Emil Constantinescu, care se plângea că a fost învins de sistem, Băsescu nu a fost învins, atâta timp cât a fost la butoane, ci a stăpânit acel sistem, mai mult, l-a călărit pur şi simplu. Poate că acesta a fost şi secretul succesului operaţiunii de salvare din Irak.
Acum, în cazul românului răpit de teroriştii din Burkina Faso, în fruntea Statului Român se află un profesor, care a devenit cunoscut în ţară şi peste hotare datorită rezultatelor excepţianale pe care le-a avut ca primar al Sibiului. Până în prezent, Iohannis nu a avut mari provocări în calitate de preşedinte al României. Prezenţa sa pe scena publică a fost una decentă, mult mai aproape de ceea ce trebuie să fie un preşedinte de stat modern decât a fost Băsescu. Dar ceea ce contează la urma urmei sunt rezultatele. Dacă ostaticul este eliberat în viaţă, va fi o bilă albă pentru noul preşedinte al ţării şi un plus la capitolul imagine, la fel cum a fost şi pentru Traian Băsescu. Dacă nu, va fi cu siguranţă un eşec şi pentru Iohannis, la fel cum va fi şi pentru Guvern, Ministerul de Externe şi servicii, iar eşecurile aduc după ele bile negre, bile care în cazul politicienilor înseamnă pierderea încrederii şi în cele din urmă pierderea unor voturi. Deci, atât din punct de vedere umanitar, cât şi din punct de vedere politic, este interesul tuturor ca românul să fie eliberat. Personal sper ca profesorul să fie tot atât de inspirat cum a fost şi căpitanul”, scriam într-un editorial publicat la sfârșitul lunii mai 2015, nu cu mult timp după ce a apărut informația cu privire la răpirea lui Iulian Gherguț.
De atunci au trecut mai bine de doi ani și românul nostru pare a fi abandonat de autorități în mâinile teroriștilor. Din fericire nu a fost executat.
Făcând o comparație cu modul în care a acționat fostul președinte Traian Băsescu într-o situție similară, nu pot să nu observ că actualul șef de stat a rămas corigent la acest capitol. Iar rezultatele se văd cu ochiul liber. Adică, parafrazându-l pe Caragiale, aș putea spune că „sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire”. În fond și la urma urmei este vorba despre un român care a fost răpit de o organizație teroristă, care s-a săturat și ea să-l tot țină în detenție cu masă și casă și încearcă să negocieze. Sigur, cu teroriștii nu se negociază, dar un stat responsabil ar fi trebuit să facă ceva până acum, nu să-și lase cetățeanul în plata Domnului sau în plata lui Alah mai bine zis.
Dacă șeful statului ar fi fost un om hotărât, care să considere cele întâmplate ca un afront personal, cum cred că a fost cazul răpirii ziariștilor în ceea ce-l privește pe Băsescu, ar fi trebuit să ordone serviciilor secrete să intervină, chiar și cu forța armelor, pentru eliberarea ostaticului. Nu a procedat așa, a ales să acționeze după principiul „treacă azi și vină mâine”, iar omul acela este de doi ani în mâinile unor descreierați. Sincer, având în vedere că
l-am votat, aveam așteptări mai mari de la președintele Klaus Iohannis. Și cred că erau și sunt îndreptățite, cu atât mai mult cu cât a dat dovadă că se poate, că în politica internațională se descurcă bine, mai ales după vizita făcută la Casa Albă și conferința de presă susținută împreună cu Donald Trump. Probabil că Iulian Gherguț i se pare o miză mult prea mică pentru ca să se implice personal, așa cum a procedat Băsescu în cazul celor trei ziariști răpiți în Irak. Greșește însă. Și greșește grav.



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni