Ziua Independenței cu un președinte independent

Statele Unite ale Americii sărbătoresc astăzi Ziua Independenței care este de altfel Ziua Națională a poporului american. Pe 4 iulie 1776, liderii de atunci ai  americanilor, supranumiți acum părinții națiunii, au adoptat Declarația de Independență față de Regatul Marii Britanii, independență care a fost parafată ulterior cu sânge, pe câmpul de luptă. În secolele următoare, Statele Unite au făcut trecerea de la statutul de colonii la cel de superputere mondială. Nu a fost un drum ușor, a presupus multă muncă, sacrificii și chiar au trebuit să treacă peste cadavre, atât la figurat, cât și la propriu. Exemplele sunt atât de multe încât nu își mai au rostul aici.
Acum, la 241 de ani de la declararea Independenței, țara este condusă de un președinte independent. Chiar dacă Donald Trump a câștigat alegerile ca membru al Partidului Republican și candidat susținut de republicani, de-a lungul vieții sale a trecut și prin tabăra democraților, dar nu acest lucru îl face să fie independent, din punctul meu de vedere, ci felul său de a fi. Este un tip nonconformist, care nu prea poate să fie încadrat în anumite tipare. Face multe gafe, spune tâmpenii, ia decizii greșite, dar o face convins că procedează bine și nu prea este înghițit de sistem și nici de indivizi de teapa lui Soros pentru care corectitudinea politică a ajuns un fel de Biblie. Trump în schimb nu dă doi bani pe această corectitudine politică care a ajuns să îngrețoșeze o groază de americani și acționează după cum crede el că este potrivit, la fel cum făceau vechii fermieri americani ce își părăseau casele de pe Coasta de Est pentru a ocupa Vestul Sălbatic, la fel cum făceau primii petroliști sau căutătorii de aur și de argint. Gândește simplu, uneori simplist, dar nu se pierde în tot felul de divagații și idei generoase în principiu, dar care nu aduc profit decât pentru unii.
Dacă va fi un președinte bun sau rău, nu pot să mă pronunț în momentul de față. În ceea ce privește politica internă, americanii se vor pronunța cu siguranță la finalul primului mandat și poate la sfârșitul celui de-al doilea, dacă îi vor mai încredința unul. Mie personal, candidatul Trump nu mi-a plăcut. Nu mă încântă prea mult nici președintele Trump, însă încerc să-i înțeleg resorturile și încerc
să-i înțeleg pe cei care l-au votat și care au dovedit că nu dau doi bani pe ideile „nobile” susținute de Soros și agenții lui de peste ocean, plătiți cu un munte de bani. De ce? Probabil pentru că și-au dat seama că nu sunt sincere și că acest Soros nu face decât să-și urmărească propriile interese atunci când vorbește de societatea deschisă, despre drepturile homosexualilor, transexualilor, negrilor, latino-americanilor și așa mai departe. De fapt nu este vorba despre drepturile acestor oameni, ci de modul în care ei pot să fie controlați. Iar americanul de rând și-a dat seama.
În încheiere, nu pot decât să le doresc americanilor să continue pe același drum, care i-a făcut să fie ceea ce sunt astăzi, dar fără a mai călca pe cadavre, sau dacă nu se poate chiar așa, măcar să calce pe mai puține cadavre și să nu uite că România le este unul dintre cei mai fideli aliați.