Simularea bunăstării

Acum un deceniu, în plin boom imo­biliar, o familie tânără  şi-a cumpărat casa mult visată. Desigur că oamenii
şi-au luat creditul (aproape) cu… buletinul. Ba mai mult, banca le- a dat şi un bonus de credit pentru cumpărarea unei mașini noi. Chiar şi în acele vremuri, pline de optimism, efortul financiar era peste măsură de mare pentru posibilitățile finaciare reale ale respectivei familii. A venit criza şi ratele nu au mai putut fi achitate la timp. Soțul a rămas şi fără slujbă. Era de fapt începutul sfârșitului. …În cele din urmă omul şi-a luat zilele. Şi astfel s-a risipit o familie. Faţă de această dramă, pierderea casei nici că  mai contează. Greșeala fatală a fost aceea că proiecțiile au fost greșite. Dar nu a fost doar vina omului pentru că a vrut să trăiască mai bine. Sigur se mai poate pune problema ușurinței cu care banca a dat acel împrumut. Dar asta este o altă discuție. Acum se pare că ne aflăm într- o situație asemănătoare. Ca ţară întreagă. Cel puțin la nivelul optimismului inițial. Însă, ultimele bâlbâieli au arătat un lucru: s-au promis multe, dar de sub „pătură” încep să se vadă tot mai multe „picioare şi trupuri”, care se chircesc pentu că nu le ajunge. Şi e cam… frig. Pentru unii. Pentru alţii nu, mai ales că s-au mărit pensiile speciale şi alte favoruri. Anormale pentru starea generală a ţării. Asta este problema. Şi mai mult se pare că nici nu prea ar mai fi de unde. În iarnă, spuneam că Guvernul este un fel de Moș Crăciun, care are de dat la toată lumea. Totul a fost construit pe nişte previziuni prea optimiste. Chiar proaspătul ministru al Finanțelor a ,,scăpat “ porumbelul şi a spus că există un deficit de două miliarde de lei faţă de suma prognozată în cazul execuţiei bugetului general consolidat. Este vorba de primele cinci luni ale anului. Adică, încasările sunt mai proaste decât estimările iniţiale. Altfel spus, acum cu atâtea promisiuni pentru semestrul al doilea constaţi că ai mai puţini bani. O dublă presiune. Aşa că e greu să împarţi şi mai puţinul când ai şi mai mult de dat. Ce era de făcut? O analiză mult mai realistă pe ce putem şi pe ce avem, nu pe ce ne-ar place să avem. Salariul minim pe economie e bine că s-a mărit că şi aşa este puțin. Au fost însă multe alte majorări care nu sunt justificate nici pe departe.  Sunt prea mari contrastele, diferențele şi discrepanţele sau cum vreţi să le spuneţi. Care se măresc şi mai mult. Iar cei care lucrează în mediul privat, cu salariul un pic mai mare decât minimul actual pe economie  chiar au fost afectați de… majorările salariale,ale altora. Care au antrenat un efect pervers de majorare a prețurilor. Dar nu neaşteptat. Drept urmare, cei mai mulți dintre ei simt doar prețurile. Adică au rămas cu aceeași bani în buzunar, dar pot cumpăra mai puţine produse şi servicii de acești bani.  Cu alte cuvinte o duc mai prost. Rezolvările sunt simple: ori mai multe sume atrase la buget ori împrumuturi sau concedieri.  Şi ar mai fi o variantă: nu te ții de promisiuni. Ultimele două nu sunt însă ușor de digerat. Şi se lasă cu costuri politice imprevizibile. Acum, noul premier spune că nimic nu se va mai scoate pe… piaţă fără o simulare prealabilă a efectelor. Totul este ca şi noi să simulăm că scăpăm. Şi că o ducem bine. Adică să simulăm bunăstarea.