Instituții puternice și credibile

De ce credeți dumneavoastră că Statele Unite ale Americii sunt considerate ca fiind etalon în ceea ce privește democrația? Da, este adevărat, și pentru că  au cea mai puternică armată, și pentru că au una dintre cele mai puternice economii, deci le este la îndemână să facă regulile jocului pe Mapamond, mai ales regulile democrației. Dar mai este ceva. Un ingredient foarte, foarte important. Statele Unite au instituții foarte puternice și credibile. Chiar dacă și americanii au corupții lor, chiar dacă marii oameni de afaceri și politicienii încalcă de multe ori legile, există instituții independente de orice joc politic care să-i pună cu botu‘ pe labe. Asta, în condițiile în care CIA nu se confundă cu directorul agenției și nici cu adjuncții săi, în condițiile în care FBI înseamnă mai mult decât conducerea biroului, iar Justiția este înfăptuită de fiecare procuror și angajat al Procuraturii, de fiecare judecător care este suveran în sala lui de judecată, nu doar de câțiva slujbași aleși pe sprânceană de la Washington sau de prin capitalele statelor. Acolo, guvernatorii, congressmanii, senatorii și chiar președinții care au încălcat legea sau despre care s-a crezut că au încălcat legea nu au avut viață ușoară. Așa este și normal să se întâmple…
La noi, din păcate, situația este diferită. Deși în ultimii ani, instituțiile statului au început să câștige în autoritate și credibilitate, mai este mult până departe.
Nu pot să nu observ că până și Direcția Națională Anticorupție sau DNA, cum este cunoscută ea în spațiul public, care a avut la un moment dat rezultate spectaculoase în lupta pentru instaurarea legii în România, stă într-o singură persoană, procurorul șef Laura Codruța Koveși care a ajuns să fie văzută de unii ca un fel de sfântă, pe care nu ai dreptul să o atingi nici măcar cu o floare. S-a ajuns până acolo încât să iasă lumea în stradă pentru a-i apăra postul.  Or, din punctul meu de vedere,  asta nu este o dovadă că lucrurile merg în direcția cea bună. Nu de alta, dar un procuror sau un procuror șef nu ar trebui să aibă nevoie de susținerea „maselor populare” pentru a-și face treaba. Există organisme legale de control, care sunt abilitate legal să facă analize, controale chiar, atunci când se impune și să ia măsurile potrivite.  Dar din cauză că organismele cu pricina nu sunt nici sufiecient de puternice și nici suficient de credibile, s-a ajuns până acolo încât lupta împotriva corupției să fie personalizată excesiv, căpătând chipul procurorului șef Laura Codruța Kovesi. Probabil au fost și interese, chiar și străine de această țară, care au împins lucrurile în această direcție și nu pentru a face bine acestei țări. La fel cum nu cred în omul providențial Dacian Cioloș, nu cred nici că Justiția din România stă într-o singură persoană, fie ea chiar și Laura
Codruța Kovesi, un om care pare corect, dar care este acuzat de tot felul de abuzuri. Lucrurile ar trebui să fie simple, eventualele abuzuri ar trebui anchetate, iar vinovații, dacă aceștia există, să plătească. Între timp, procurorul șef ar trebui lăsat să-și facă treaba, iar când e cazul, să se tragă linie, să se vadă care au fost plusurile și care au fost minusurile și să se ia o decizie, fără intervenția lui #, chiar dacă este bine intenționat.