Stricarea limbii în mass-media româneşti

Despre introducerea în exces în limba română a cuvintelor şi expresiilor străine, îndeosebi din limba engleză, am mai scris, chiar în AGORA.

Mă rog, acasă, în dormitor, în bucătăria sau livingul fiecăruia se poate vorbi cum se doreşte, fără nici un fel de interdicţie. E treaba oricărui individ să se exprime cum crede de cuviinţă. Dar când foloseşti excesiv în mass-media cuvinte străine şi când trebuie şi când nu trebuie  doar să arăţi că tu, ca jurnalist, ca post de radio sau tv eşti „doct“ este un gest mai mult decât o prostie, este o indecenţă (prostia este o boală cu capul, deci nu-i ilegal să fii prost).

„Breaking News; Master Chef; I like IT; Income Magazin; Newsroome; Prime Time News; Fresh Refresh; Tv News; Newsline; News Magazin; Gourmet cu Belle; Digipedia; Next Star“.

Cuvintele de mai sus nu sunt altceva decât denumirile unor rubrici de mare popularitate, de mare interes ale unor televiziuni naţionale româneşti. Cuvintele sunt în engleză iar telespectatorii sunt cetăţeni români din oraşele şi satele României. Deşi vorbele par citate din clasici, traduse în româneşte ele sunt simple, gen: Ultimele ştiri; Sală de lectură; Surse de venit; Viitoare vedete; Gastronomie etc. Pentru toate există echivalenţe în limba română. Dar trebuie să ne împopoţonăm, nu? Să arătăm mai culţi… Să fim în trend (Ptiu, puşchea pe limbă!).

Pe la mijlocul secolului XIX, în România se purta în draci franţuzismul. Totul se raporta la Franţa, la francezi: de la comportament, modă, obiceiuri, zicale, lecturi în franceză, cântece, până la introducerea în limba română în exces a unor cuvinte franţuzeşti. Marii oameni ai culturii române, cum ar fi Bogdan Petriceicu Haşdeu, Eminescu şi Alecsandri – ca să dau doar trei nume – s-au opus verbal şi în scris acestui malign curent. Istoria se repetă chiar în zilele noastre. Doar că acum se introduc în limba română  tomberoane de cuvinte în engleză. Cu rost şi, de cele mai multe ori, fără nici un rost.

Limba unei naţiuni este o entitate vie, care comportă transformări. Odată cu dezvoltarea relaţiilor interumane se dezvoltă şi limba unui neam. Limba naţională cunoaşte transformări inevitabile, prin, bunăoară, introducerea unor neologisme, cuvinte noi preluate din alte limbi. Astfel, limba devine mai bogată, mai fluentă, flexibilă, mai în ton cu epocile pe care le parcurge. Dar, excesul de neologisme – de franţuzisme cum a fost în secolul XIX, de englezisme cum se întâmplă în prezent – poate duce la pierderea identităţii unei limbi.

Există, în altă ordine de idei, nişte români ticăloşi în Republica Moldova care susţin că limba vorbită acolo este limba moldovenească, sfidând atât istoria neamului românesc cât şi bunul simţ. Ia niet liubliu!

Acelaşi lucru se întâmplă în prezent cu folosirea în exces a frumoasei limbi engleze. Frumoasă, dar care nu ne aparţine! Limba română este suficient de bogată, suficient de contemporană, foarte frumoasă şi fluentă. Aproape pentru fiecare cuvânt din limba română există sinonime, pentru alocuţiuni verbale există variante cu nemiluita, foarte rar fiind nevoie să apelezi la alte limbi. Nu sunt absurd, anumite cuvinte se pot împrumuta sau chiar s-au împrumutat din limbi străine.

Odată cu dezvoltarea electronică, a calculatorului s-au introdus natural şi firesc în limba română multe cuvinte din engleză. Care s-au aşezat cuminte lângă celelalte cuvinte din vocabularul limbii române. Bunăoară, cuvântul maus, care desemnează o componentă a calculatorului. Ar fi de-a dreptul hilar să ne apucăm noi acum să  spunem, traducând: şoricelul calculatorului! Nu trebuie exagerat nici în acest fel. Dar de aici până la a folosi în mare exces cuvinte în engleză, mai ales la posturile de televiziune, la cele de radio sau chiar în presa scrisă este un lucru impardonabil pentru respectul faţă de limba  română. Căci, să nu se uite, jurnalistul, omul care decide în mass-media (uite un cuvânt din engleză agreat de limba română: mass-media), are şi calitatea de formator de opinie de gusturi, de conştiinţe.

Şi una-i aceea de a promova în mass-media conştiinţa limbii române.