Dincolo de războiul politic

În aceste zile se poartă un adevărat război politic legat de controalele din târgurile din Arad, prilejuite de zilele oraşului. Sunt acuze şi contraacuze, sunt nemulţumiri şi jigniri, ameninţări cu judecata şi aşa mai departe.
În acest cadru, trebuie subliniate câteva aspecte. Într-adevăr, controalele au avut loc, aşa cum şi anul trecut s-a înregistrat acelaşi fenomen, cu amenzi uriaşe şi cu presiuni faţă de comercianţi. Pe de o parte, anul trecut s-a consemnat un exces de zel. Spre exemplu, o firmă a primit o amendă record, dusă către maxim. Mai mult, ANAF a purces la controale inclusiv la artiştii care-şi etalau operele într-o formă de expoziţie. E clar, legea trebuie respectată, dar ar mai trebui din când în când să se judece şi în spiritul legii, nu doar în litera ei, dusă către extrem. Anul acesta, s-a observat şi o gândire dusă spre prevenţie, dar şi unele excese de zel. În fond, dacă stăm să judecăm, nu controalele în sine trebuie incriminate, ci, după caz, asprimea acestora, respectiv gravitatea încălcării legii de către unii comercianţi.
Ca un al doilea aspect, greu dovedibil dar predictibil, toţi ştim că actuala guvernare a întocmit un buget îndreptat foarte mult pe creşteri salariale, pe reducerea fiscalizării, dar care s-ar putea să nu fie îndeajuns de mare astfel încât să se „închidă”, cum se spune în termeni specifici. S-ar putea ca unele instituţii să nu-şi poată acoperi, din bugetul fiecăruia, tot fondul de salarii, până la sfârşitul anului. Au mai fost astfel de cazuri! Şi, atunci, aceste „găuri” trebuie acoperite de undeva. Iar o înteţire a controalelor, pe diferite paliere şi ministere, poate fi o soluţie. Respectiv, o justificare a „raziilor” organelor de control în Arad. Repet, mă bazez pe logică, dar una argumentată, care poate fi înţeleasă la o analiză, având ca „Biblie” Bugetul de Stat pe 2017.
Nu spun neapărat că în acest război dintre PNL şi PSD primii au dreptate. Dar, cei din urmă, social-democraţii, au ghinionul de a se afla la putere, deci sunt mai susceptibili. Iar ideea că directorii instituţiilor care au efectuat controale nu au fost puşi pe funcţie de PSD nu stă nici ea în picioare, în varianta în care ordinele de control au venit de „sus”, de la ministere.
Colac peste pupăză, a mai apărut şi acest scandal monden, dar cu implicaţii politice serioase, legate de presiunile exercitate. Mă refer la disputa epistolară dintre ministrul-senator Mihai Fifor şi soţia – contestatoare a inspectorului şcolar general Claudius Mladin. Nu cunosc detalii, doar din ceea ce am văzut în presă, dar aceste presiuni exercitate de Mihai Fifor – cum reies ele din fotografiile apărute – nu fac decât să dea apă la moară celor din PNL, cu privire la comandarea controalelor.
Dar, încă o dată, dincolo de jocul politic, trebuie să înţelegem că trăim într-un stat de drept. Adică unde trebuie să primeze legea, atât din partea celor care o exercită, cât şi din partea celor care trebuie să o respecte.