Trestie pârâcioasă…

„Omul este o trestie gânditoare“ spunea Blaise Pascal. Dar poate fi şi o trestie… pârâcioasă. Asta, dacă tot este omul mlădios după interes…
Un mentor de-al meu avea o vorbă: „Nu există coincidenţe“. Hai, o dată accepta că e întâmplare, dar a doua oară spunea clar că e …premeditare.
În ultimele zile a circulat mai mult sau mai puţin prin spaţiul public, un schimb de mesaje între inspectorul general şcolar Claudius Mladin şi senatorul Mihai Fifor. Sigur nu era vorba despre frământări asupra binelui învăţământului românesc în general şi celui arădean în particular, ci despre inaugurarea noului sediu. Şi la care erau invitate oficialităţi locale. Iar Fifor condiţiona prezenţa social-democrată de absenţa liberalilor. Nu facem referire la calitatea schimbului de mesaje, ci la faptul că era o discuţie privată. Care a avut loc pe data de 7 mai când, Mladin era inspector general şi exclus din PSD, iar Fifor nu era ministru, ci doar senator şi în interiorul PSD. Schimbul de mesaje a devenit public prin postarea sa pe o reţea de socializare de către doamna Mladin, soţia fostului inspector general. Postarea s-a săvârşit pe 21 august, la trei zile după demiterea de către ministrul Pop a soţului. Acum cu tot respectul, chiar nu ne uităm pe conturile tuturor. Însă a intervenit vicele Bîlcea cu un comunicat în care… pâra şi el întâmplarea. Şi a dat o imagine cu schimbul de mesaje. În esenţă Mladin vroia să „demaşte“ că se fac presiuni politice la nivelul de decizie în învăţământ. Faptele s-au întâmplat pe 7 mai. Dacă ieşeau în public a doua zi, da omul era credibil şi nu am fi folosit ghilimelele. Dar aşa,  la trei zile după ce a fost demis şi la mai bine de trei luni după evenimente s-a trezit şi dorinţa de dreptate şi adevăr. Iar adevărul este că Mladin a fost pus la Inspectoratul Şcolar pe criterii politice. Să fie clar! Şi cum tot clar era să fie dat jos pe aceleaşi criterii. Dar acum nu i-a mai convenit şi a dorit să facă pe principialul. E uşor să fii aşa când e vorba de alţii, dar când e pe pielea ta brusc devii subiectiv. Fapt este că omul a fost exclus din PSD de aproximativ un an. În ciuda acestui fapt, surpinzător pentru unii, iar pentru alţii nu, a rămas inspector general. Aşadar a… rezistat cinci ani, inclusiv pe vremea tehnocraţilor. Acum a venit sorocul. Acesta e jocul: ai venit politic, pleci tot politic. De aceea, acum demascarea este tardivă, pentru că este ineficientă. Faptele s-au consumat demult şi acum nu mai au relevanţă.
E ca şi cu justiţia. Degeaba judeci fapte – cu excepţiile obiective de rigoare, desigur – care s-au petrecut acum două decenii. Efectul de reparaţie şi satisfacţie pentru partea vătămată nu mai este acelaşi. Este o justiţie tardivă. Mai bine n-o mai faci deloc. Aşa şi cu acest caz. Acum câteva luni poate avea şi o doză de credibilitate: uite, un inspector în funcţie nu acceptă să fie o… trestie, care doar execută nişte sugestii, în fond nelalocul lor, ci este o trestie gânditoare. Cronologia faptelor sugerează însă un interes.  Astfel,  omul s-a dovedit (doar) o trestie pârâcioasă.