Scump și prăfuit…

Nu de puține ori, cotidianul nostru a radiografiat situația acestui oraș din ce în ce mai prăfuit, cu clădiri monumentale, dar de pe fațadele cărora pică tencuiala în capul trecătorilor. Iar starea se înrăutățește de la un an la altul. S-au cheltuit vreo 900.000 de lei cu Zilele Aradului. Au venit, s-au produs, au trecut și cu ce am rămas? Așa cu acești bani și cu mulți alții dați pe lucruri inutile, cum ar fi mulți bani pe așa-zisele spații verzi s-ar fi putut reabilita fațadele multor clădiri din Arad. Astfel rămânea ceva. Fapt este că plătim taxe și impozite la un nivel aflat printre cele mai mari din țară, dar care nu se reflectă într-o creștere a calității vieții. Iar asta se traduce și în transport în comun mai civilizat și mai rapid, asistență medicală în sis­tem public de o calitate mai bună, investiții în infrastructură, care cu adevărat să ducă la un plus. Desigur un plus există, pentru camarila obedientă din imediata vecinătate. Sunt bani mulți din fonduri publice, la care cam aceleași firme sunt abonate la mai toate licitațiile. Nu zicem că ar fi încălcat vreo lege, doar constatăm un fapt. Iar ce mai vedem este și faptul că în multe cazuri lucrările sunt de o calitate îndoielnică. Stații de tramvai prost concepute și realizate, apa băltind pe peron la cea mai mică ploaie, trotuare în… pantă prin unele cartiere. Exemplele pot continua. Cum aminteam anterior, clădiri reprezentative sunt lăsate în paragină. Sigur replica vine că sunt private. Multe
aparțin însă municipalității. Pentru celelalte se puteau găsi soluții în care proprietarii să fie stimulați și sprijiniți financiar dacă e cazul să-și renoveze fațadele. Să aducă din nou culoare Aradului Așa trăim într-un oraș din ce în ce mai cenușiu. Avem în schimb o pasarelă inutilă peste Mureș, dar care a costat peste 11 milioane de lei. Pe de altă parte, podul de pontoane, unul dintre simbolurile noastre nici nu mai există. Între timp, orașe comparabile cu Aradul ne-au depășit de mult. Ne referim aici la Oradea. Dar chiar și Alba-Iulia și Deva, localități semnificativ mai mici decât municipiul nostru au o direcție. Se vede un progres de la un an la altul. Par a fi parte a unui plan articulat. Nu mai vorbim de Timișoara și Cluj, că aici comparația pare, din păcate, o glumă proastă. Mai există și teoria, în mediile de dreapta, că Aradul este în față. Care față, că noi nu o vedem? Fapt este că la capitolul salarii stăm pe la mijloc. Ceea ce e un semn foarte prost pentru nivelul de viață din Arad. Primarul Falcă însă știe să folosească statisticile. Doar atunci când îi convin. Iar pe altele le ignoră. Cum este și acesta,tot potrivit datelor oficiale, în care pentru mai bine de 60% din necesarul forței de muncă din Arad, condiția de studii este de opt clase. Normal că la opt clase, munca este aceea de… mecanism viu într-un lanț de producție. Și așa, pe lângă fațadele tot mai cenușii în plin centru, magazinele second-hand înfloresc, într-un oraș tot mai prăfuit. Dar scump…