Ce a şchiopătat la Gala de Operă

Ce a căutat Zoltan Lovaş, prezentatorul de casă şi unul dintre cei mai efervescenţi susţinători ai personajului de tristă amintire Corneliu Alin Văcean, să prezinte Gala de Operă Open Air, eveniment organizat de Filarmonica de Stat Arad? Este întrebarea care se regăsea pe buzele multora dintre cei prezenţi sâmbătă seara în Parcul Reconcilierii pentru a urmări spectacolul de operă susţinut de artiştii filarmonicii arădene şi de invitaţii săi.

Şi acum să explic stupefacţia celor care se întrebau ce caută Lovaş acolo, în calitate de prezentator: Alin Corneliu Văcean a fost înlăturat, caz unic în istoria României, din fruntea Filarmonicii de Stat deoarece a prejudiciat grav imaginea instituţiei şi a artiştilor angajaţi. A jignit pe toată lumea, de la artişti, presă până la conducerea oraşului, dar ce este şi mai grav, a avut un comportament mârlănesc la adresa unor melomani fideli Filarmonicii înainte ca Văcean să fi văzut lumina zilei. În tot acest context mizerabil pentru Filarmonică, oraş, melomani şi angajaţi, acest individ a fost susţinut cu patos şi ardoare, făţiş de către actorul Zoltan Lovaş.

De bun simţ ar fi fost ca după înlăturarea lui Văcean, Zoltan să facă un pas în spate şi să nu se mai implice în proiectele Filarmonicii, cel puţin pentru o luuuungă bucată de vreme. Tot bunul simţ trebuia să îi transmită că nu se cade să dai mâna, zâmbindu-le prefăcut, cu artiştii pe care nu cu mult timp în urmă îi considerai leneşi, gălăgioşi, scandalagii şi neprofesionişti, ţinându-i isonul fostului său director preferat.

Acelaşi pas înapoi îl găsesc valabil şi pentru ceilalţi, din fericire nu prea mulţi, care de-a lungul mandatului catastrofal al lui Văcean, i-au cântat în strună: foşti directori, dirijori, întrega conducere a Liceului de Arte Sabin Drăgoi (aici ar fi interesant de aflat punctul de vedere al Inspectoratului Şcolar Judeţean Arad cu privire la gradul de frecventare a orelor pe care îl face profesoraşul Văcean şi în ce mod este „acoperit“ de conducerea şcolii), vreo cinci sau şase angajaţi, mari artişti instrumentişti şi corişti dar cu caracter îndoielnic care nu mai conteneau cu like-urile pe Facebook, unul dintre puţinele locuri în care Văcean mai putea să îşi etaleze… talentele kafkaniene. Toţi aceştia, în frunte cu Zoltan, au avut parte de beneficii imense. Lovaş nu scăpa nici un eveniment al Filarmonicii, cât de mic şi de neînsemnat era el, de a nu-l prezenta. Şi o făcea pentru bani, nicidecum „pentru binele Filarmonicii“. Detaliez puţin: dragă Zoli, mă gândesc că eşti obişnuit cu apelativul, odată mi-ai spus că tu de fapt nu îl susţii pe Văcean, dar că consideri că prezentările tale ajută Filarmonica. Eu cred că o făceai doar pentru bani, deoarece Filarmonica nu depindea de prezentările tale. Apropo de asta, stau şi mă întreb dacă în oraşul ăsta chiar nu există şi altcineva capabil să prezinte diferite evenimente?!

Aş vrea să închei totuşi într-o notă luminoasă şi să felicit organizatorii pentru evenimentul de sâmbătă seara. La superlativ despre prestaţia Orchestrei Simfonice, conduse ireproşabil de maestrul Giuseppe Carannante, foarte bune şi intervenţiile Corului Academic pregătit de Daniel Robert Rădoiaş, iar soliştii Gabrielle Mouhlen, Paula Iancic şi tenorul Enrico Terrone au fost remarcabili. În ciuda ploii, ediţia din acest an a fost, cu siguranţă, una dintre cele mai reuşite, cu excepţia obsesivei alegeri, total neinspirate, a prezentatorului Zoltan Lovaş.