Socrate şi târfarii

În Grecia Antică, marele filozof Socrate – activ vorbitor în Agora, simpatia tinerilor – era foarte mult lăudat pentru înţelepciunea lui.

Se spune despre el că atunci când a fost arestat din faţa casei, Xantipa, soţia lui le-a zis soldaţilor: Dar bine, îl arestaţi pe nedrept! Nenorocito, i s-a adresat Socrate, ai fi vrut să fiu arestat pe drept?

Într-o zi, marele filozof s-a întâlnit întâmplător cu o cunoştinţă care alerga spre el agitat şi care i-a spus: Socrate, ştii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studenţii tăi? Stai o clipă, i-a replicat Socrate. Înainte să-mi spui, aş vrea să treci printr-un mic test. Se numeşte Testul celor Trei. Trei?, întrebă amicul. Da, aşa este, a continuat Socrate. Înainte să-mi vorbeşti despre studentul meu, să stăm puţin şi să testăm ce ai de gând să-mi spui.

Primul test este cel al Adevărului. Eşti absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat? Nu, spuse omul. De fapt doar am auzit despre el. E-n regulă, zise Socrate. Aşadar, în realitate, tu nu ştii dacă este adevărat sau nu. Acum să încercăm testul al doilea, Testul Binelui. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu este ceva de bine? Nu, dimpotrivă… Deci, a continuat Socrate, vrei să-mi spui ceva de rău despre el, cu toate că nu eşti sigur că este adevărat? Omul a dat din umeri, puţin stânjenit. Socrate a continuat: Totuşi mai poţi trece testul, pentru că există a treia probă – Testul Folosinţei. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu îmi este de folos? Nu, nu chiar… Ei bine, a conchis Socrate, dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici Adevărat, nici de Bine, nici măcar de Folos, atunci de ce să-mi mai spui?

Omul era învins şi ruşinat. Şi astfel Socrate nu a aflat niciodată că nevastă-sa Xantipa îl înşela cu studentul respectiv.

Viaţa socială şi politică a ajuns să fie percepută de către omul obişnuit ca pe ceva greu de definit, inefabil şi fără contururi clare. Mă opreşte mai zilele trecute pe stradă un vechi prieten: Ce părere ai despre ce se întâmplă în România? Oameni politici în care am avut încredere, în care mi-am pus nădejdea, oameni pe care i-am votat sincer, fără rezerve, s-au dovedit a fi nişte şarlatani, politruci de duzină, nişte hoţi. Fiecare grupare politică se acuză reciproc, fiecare partid se consideră icoană făcătoare de minuni, în timp ce celelalte, adversarele lor, sunt Diavolul, Iadul sau duşmanii poporului. Opoziţia şi Puterea au devenit entităţi beligerante, nu le interesează cu adevărat soarta oamenilor, a populaţiei ci doar să ajungă la guvernare cu orice preţ. Fiecare dintre ele, ajunse în Opoziţie spune că se guvernează prost. De fapt aşa şi este: ambele tabere guvernează prost România, făcând cu ea, cu România, experimente cu cobai.  În acest caz, dragă prietene, – mă întrebă retoric prietenul meu – în cine să mai am încredere, în care dintre personalităţile politice aflate în libertate să-mi mai pun speranţa?

În aceste zile Coaliţia de la guvernare stârneşte mari nemulţumiri în rândul Opoziţiei pe tema majorării salaiilor şi a pensiilor, socotindu-se că aceste majorări  se fac preferenţial, după ureche, că se acordă salarii şi pensii speciale, că Olguţa Vasilescu parcă dă de la ea…

Acum este scandal pe MAJORĂRI salariale!

Aceeaşi Opoziţie, când era la guvernare, a fost foarte mulţumită când salariile bugetarilor şi pensiile au fost tăiate, scurtate şi decapitate, când au fost închise unităţi de învăţământ şi spitale, când se tăiau alocaţiile pentru copii, reproşându-se (Trăienuţ Băsescu) că România e plină de mămicuţe şi bebeluşi… Opoziţia de atunci era foarte nemulţumită, stârnind scandal.

Atunci era scandal pe TĂIERI salariale…

Noa, nu-i târfă murdară politica? Şi, noa, politicienii nu-s târfari?

Cel mai bine este să nu ştii, să nu intri în dedesubturile politichiei. Cel puţin nu afli cum târfarii politici îţi înşeală aşteptările, cum îţi trădează interesele, idealurile…

Socrate a făcut bine că nu l-a lăsat pe acel amic să-i spună ce a auzit despre studentul lui.

Căci afla că-l înşeală Xantipa, şi se cătrănea şi-şi făcea inimă rea din cauza târfarilor.

Înţelept Socrate ăsta! Mare înţelept!