Utopia

de Victor Sava

De ceva vreme observ un fenomen îngrijorător care se propagă din ce în ce mai mult pe reţelele de socializare. Glorificarea comunismului. Diverşi indivizi încearcă să ne facă să uităm zecile de milioane de victime făcute de comunism. În numele acestei utopii egalitariste vor să ne spele creierele şi să nu ne mai amintim.
Poate că cel mai la îndemână exemplu în acest sens îl avem în pagina de Facebook a lui Nicolae Ceauşescu, care a adunat aproape 80.000 de admiratori. Trebuie să recunosc că nu mă aşteptam la aşa ceva. Am dat din greşală peste aceasta, un prieten a distribuit o postare şi am devenit intrigat de faptul că Ceauşescu are încă un număr considerabil de admiratori declaraţi. Nu-mi venea să cred. Pe pagina respectivă sunt postate poze ale dictatorului în diverse ipostaze, însoţite de texte drăgălaşe demne de stârnit admiraţia. De asemenea, sunt postate diverse texte şi imagini hazlii din perioada de „domnie” a acestuia. Instantaneele respective menite să provoace nostalgie promovează o imagine puternic distorsionată a regimului. Dacă nu ai şti nimic despre comunism şi ai urmări pagina cu pricina te-ai îndrăgosti iremediabil de această doctrină şi de cel mai iubit fiu al poporului. Sunt convins că sunt mult mai multe astfel de pagini de Facebook şi diverse site-uri în întreaga lume.
Poate, o parte dintre dumneavoastră sunteţi nostalgici în privinţa comunismului deoarece atunci aţi trăit clipele de glorie ale tinereţii, o parte dintre dumneavoastră sunteţi prea tineri să vă amintiţi realitatea, iar o parte idealizaţi trecutul pentru a trece mai uşor peste greutăţile prezentului. În acest context nu mă pot abţine să amintesc iubitorii de comuniştii din partea de vest a Europei, care nu au trăit „beneficiile” comunis­- mului pe propria piele şi nutresc speranţe naive de egalitate perpetuă. Ei se numesc comunişti de caviar, cred că este edificator. Tuturor celor ce se regăsesc în categoriile amintite, dar nu numai, aş dori să vă reamintesc câteva dintre „realizările” comunismului.
În numele luptei de clasă şi pentru a extermina o dată pentru totdeauna elementele burghezo-moşiereşti ale ţărilor comuniste au avut loc nenumărate orori. Pentru a realiza visul suprem al activistului comunist au trebuit să fie ucişi aproape 100 de milioane de oameni prin diverse modalităţi, execuţii sumare, înfometare, deportări, ori încarcerări ce duceau în multe cazuri la o moarte sigură. Trebuie să ne amintim că au fost nenumăraţi oameni vârâţi în puşcării fără a se face vinovaţi de nimic, anchetaţi cu bestialitate, iar familiile celor ce se făceau vinovaţi de „uneltire împotriva orânduirii” erau hăituite necontenit. Toate au fost comise în numele comunismului. Toate legitimate printr-un ideal absurd al egalităţii.
Poate aţi uitat că în România anilor 1947-1989 au fost încarceraţi sute de mii de oameni pentru delicte imaginare, elita ţării a fost lichidată, iar oamenii de rând terorizaţi. În anii ‘50 ai secolului trecut era de ajuns să scapi o vorbă ne la locul ei pentru a înfunda puşcăria pentru 10-20 de ani. Poate nu mai reţineţi că familiile şi apropiaţii celor ce luptau cu arma în mână împotriva comunismului erau bătute cu bestialitate şi ţinute într-o teroare greu de imaginat. Dacă ascultai posturi de radio interzise mergeai la puşcărie, dacă încercai să fugi din ţară aveai aceeaşi soartă, ce să mai zic dacă securitatea demonstra că deţii cărţi interzise, ori cunoşteai vreun străin.
La fel ca orice utopie, comunismul reprezintă o alegere fundamental greşită. De aceea ar fi bine ca alături de pozele drăgălaşe ale criminalilor comunişti (Stalin, Ceauşescu, Guevara etc.) să alăturăm şi realizările macabre ale acestora.



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni