Liturghia Bisericii

de Teofan Mada
Căile pe care Hristos le parcurge cu noi şi prin care ne conduce la viaţă sunt drumuri de nădejde. Conştient că Liturghia este culmea spre care tinde lucrarea Bisericii, şi totodată izvorul din care provine toată lucrarea sa, Vasile, deşi preocupat să trăiască pe deplin iubirea care este dovada credinţei, a fost în acelaşi timp şi un înţelept „înnoitor liturgic”. Ne-a lăsat de fapt o mare rugăciune euharistică care îi poartă numele, şi a stabilit o ordine fundamentală rugăciunii şi psaltirii: din îndemnul său poporul a iubit şi a cunoscut Psalmii, şi se ruga recitându-i chiar şi noaptea. Şi astfel vedem cum Liturghia, venerarea, rugăciunea merg împreună cu iubirea, se condiţionează reciproc. Euharistia exprimă şi construieşte Biserica, fiind comuniune autentică a poporului lui Dumnezeu, în bogata sa pluralitate şi în unitatea sa profundă. Aceeaşi pâine euharistică, făcută din multe boabe de grâu, şi vinul, făcut din mulţi struguri, semnifică unitatea şi pluralitatea poporului creştin care săvârşesc Sf. Liturghie. Euharistia face Biserica, în sensul că Euharistia o reuneşte, o manifestă, o hrăneşte, o întăreşte, o face să crească în calitate şi o trimite la toată omenirea. Şi în acelaşi timp Biserica face Euharistia, o celebrează, o oferă Tatălui împreună cu Hristos în Duhul Sfânt. Euharistia este culmea Liturghiei, compendiul şi sinteza credinţei noastre. Conţine tot tezaurul spiritual al Bisericii, adică pe însuşi Hristos, Paştele nostru şi Pâinea noastră vie. Este locul privilegiat în care Biserica mărturiseşte credinţa sa şi o mărturiseşte în modul cel mai sublim şi desăvârşit.
În Pâinea euharistică întâlnim măreţia darului lui Hristos, dar întâlnim şi Pătimirea, Crucea şi Învierea Sa. Prin oferta noastră a darului, Hristos ne atrage spre Sine, în taina Sa, prin care vrea să ne transforme aşa cum a transformat Pâinea şi Vinul. Biserica primară a găsit în pâine şi un alt simbolism. „Precum această pâinea frântă a fost împărţită pe coline, şi adunată a devenit un singur lucru, la fel Biserica Ta de la marginile pământului să fie adunată în Împărăţia Ta”( Învăţătura celor 12 Apostoli IX, 4.). Pâinea făcută din multe boabe cuprinde în sine şi un eveniment de unire: faptul de a deveni pâine al boabelor măcinate este un proces de unificare. Noi înşine, din mulţi câţi suntem, trebuie să devenim o singură pâine, un singur trup, ne spune sfântul Pavel. (1Cor. 10,17) Astfel semnul pâinii devine deopotrivă nădejde şi îndatorire. În mod foarte asemănător ne vorbeşte şi semnul vinului. Însă, în timp ce pâinea trimite la viaţa zilnică, la simplitate şi la pelerinaj, vinul exprimă rafinamentul creaţiei: sărbătoarea bucuriei pe care Dumnezeu doreşte să ne-o ofere la sfârşitul timpurilor, în ziua a opta, şi pe care deja acum o anticipă mereu în formă de aluzie prin acest semn. Şi vinul vorbeşte însă de Pătimire: viţa de vie trebuie să fie tăiată permanent pentru a fi astfel înnoită şi purificată, strugurii trebuie să se coacă sub soare şi ploaie şi să fie zdrobiţi: numai printr-o astfel de pătimire se ajunge la un vin ales.



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni