Merkel la crepuscul

Un prieten bun îmi spunea că dacă ajungi în Germania şi ai o problemă  nu există ca să nu primeşti un ajutor de la oameni cu o informaţie cel puţin. O ţară tolerantă, care poate mai era sub povara sentimentului  de vinovăţie după ultima conflagraţie mondială.
Alegerile din Germania au fost o surpriză şi nu prea. Şi la ei, ca şi la noi sondajele nu mai sunt ce au fost odată. Câteva procente în plus de aici, câteva în minus dincolo, dar realitatea a fost puţin alta. Până la urmă nu sondajele bagă buletinul de vot în urnă. Cum s-a ajuns aici? Fapt este că oricum am întoarce lucrurile, în Germania este bogăţie. Un şomaj de 3%, un nivel de trai bun după toate standardele. Deci social-democraţii nu prea aveau ce să ofere, fiind conduşi de banalul  Martin Schulz. Ce mai putea arunca pe piaţă un partid social-democrat?  Ceva care să mişte lucrurile. Ecologiştii şi liberalii sunt în nota abişnuită. Aşa că au mai rămas cei de la Alternativa pentru Germania, un partid conservator, euro­sceptic şi naţionalist. Unii l-au catalogat drept extremist. Pe scurt, a fost fondat în 2013, când partidul a reușit să acumuleze 4,7% la alegerile federale din 2013, neatingând pragul electoral de 5%. Dar, un an mai târziu, Alternativa pentru Germania a câștigat mandate la alegerile pentru Parlamentul European din 2014, dar și la alegerile locale din 2014, 2015 și 2016. Acum, înainte de alegeri AfD era creditat cu 9% din intenţiile de vot. Realitatea a arătat cu totul altfel, partidul luând aproape 13% din sufragiile exprimate. Uniunea Creştin Democrată a înregistrat cel mai prost scor de 68 de ani încoace, adică 33% cu circa opt procente mai puţin decât la precedentele alegeri. A fost o adevărată lovitură pentru echipa Merkel, care a venit la declaraţii la mai bine de 50 de minute după primele estimări. Toată lumea părea siderată de cele întâmplate. Social-democraţii prin vocea lui Schulz au lăsat să se înţeleagă că vor lua calea opoziţiei. Iar Merkel ştia că a obţinut o victorie fragilă. În aceste condiţii doar alianţa cu verzii şi liberalii ar putea fi soluţia. În schimb construcţia viitoare pare una de… porţelan. De aceea, nu întâmplător, Merkel i-a sugerat liderului social-democrat să se mai gândească. Ascensiunea AfD era  totuşi de aşteptat, chiar dacă sondajele nu dădeau un scor din două cifre. Dar vorba aceea: nici maşinile germane nu mai sunt ce au fost, iar sondajele nu mai au, nici ele, acurateţea… elveţiană. Însă când ai un milion de refugiaţi în ţară, este evident că nu toată lumea e fericită. Şi acest fapt s-a văzut din plin la urne şi este un semnal de alarmă clar. De altfel acest fapt l-a sesizat şi cancelarul: „Să nu ne ascundem, desigur că am fi preferat un rezultat mai bun, asta e limpede. Vom ana­- liza rezultatele, pentru că vrem să recâştigăm voturile care s-au dus spre AfD, rezolvând problemele, luând în considerare preocupările şi poate temerile acestei părţi a electoratului“. La al patrulea mandat e totuşi târziu. Chiar dacă acum nu pare, Angela Merkel a ajuns la crepuscul.