Etaloane greşite

În lumea civilizată nu prea sunt arderi de etape. De aceea şi roadele obţinute în domenii importante, par măreţe în ochii noştri, chiar de neatins. Este adevărat că, marile rezultate vin şi dacă doreşti aşa ceva. Câteodată însă, nu de foarte multe ori, acestea pot fi şi rolul hazardului. „A avut noroc“, sunt tentaţi să spună cei mai mulţi. Iar la noi acest lucru ţine. Însă, în mod natural, în orice domeniu ar fi, obiectivele sunt atinse după muncă, renunţări şi după parcurgerea unor trepte obligatorii. Asta pentru că faptele se petrec în mod natural, firesc. Fiecare ajunge pe scara valorii acolo unde-i este locul. Sigur, cu mai multă sau mai puţină relativitate. În alte părţi cu mai puţină, la noi cu multă, ba chiar foarte multă. Iar asta se întâmplă pentru că lipseşte un reper. Limitele sau barierele, dacă vreţi. Iar într-o lume în care nu ai repere faţă de care să te raportezi, poate fi interpretat că orice este posibil şi permis. Astfel şi un măgar poate crede că ar putea fi tenor. Şi chiar insistă şi reuşeşte. Şi culmea este că mai sunt unii gata să-l aplaude. Pentru că etaloanele sunt greşite, acest lucru este pe deplin posibil. Cazurile sunt nenumărate şi din mai toate domeniile. Uitaţi-vă doar în jur. Astfel ajungem să credem că albul e negru şi invers. La noi. În alte locuri bunul simţ îţi spune că nu poţi fi solist dacă nu ai calităţile necesare. Iar acestea trebuie să fie demonstrate cu rezultate palpabile. Şi, normal, cuantificabile. Aşadar nu pe vorbe, nu pe bune intenţii, ci cu fapte. Iar derapajele de la normalitate ar trebui rapid, aspru şi fără echivoc sancţionate. Adică societatea trebuie să reacţioneze, dacă are „sistemul imunitar“ bine pus la punct. Societatea civilă cum le place unora să spună. Dar ea nu reacţionează. De ce? Simplu: pentru că ea nu există.  Aşa că societatea civilă, cum este la modă acum să se spună există doar la nivelul unor organizaţii neguvernamentale. Cică independente, dar în realitate legate printr-un „cordon ombilical“ care dă dependenţă. Iar neutralitatea este doar mimată. Şi din păcate crezută şi chiar aplaudată. Din moment ce nu sunt alte reacţii. Cele care ar fi normale, într-o comunitate închegată, cu repere adevărate. Aşa că, societatea civilă rămâne doar o interogaţie. Care societate civilă? Şi atunci agenda publică este ocupată de chestiuni secundare, care în realitate nu au mare importanţă. Iar toate acestea se întâmplă pentru că  „sistemul imunitar“ nu reacţionează adevcat. Nu există etaloane. Sau, dacă acestea există, sunt nişte etaloane greşite. Şi dacă nu este reacţie, rezultă că e bine.Aşa că nu trebuie să ne mirăm că acum la 28 de ani de la Revoluţie nu avem 1.000 de kilometri de autostradă…