Fără soluţie…

O stare de criză, fără vreo soluție nu duce la nimic bun. Baţi pasul pe loc, ba chiar mergi în marșarier. Cam aşa a fost şi cu şedinţa maraton a pesediştilor de săptămâna trecută. Din care n-am înţeles mare lucru. Nimeni nu s-a supărat, nimeni n-a câştigat , nimeni nu a pierdut. Cam aşa s-au exprimat ,,Liviu şi Mihai“ la ieşirea comună de la miezul nopţii. Odată, cineva cu foarte multă experienţă managerială la nivel mare îmi spunea că eficienţa conducerii se poate observa şi după lungimea şedinţelor. Astfel, cu cât şedinţa e mai lungă, cu atât lucrurile nu se rezolvă, ci mai mult se-ncurcă. Aşa, la prima vedere au plecat oamenii apropiaţi preşedintelui Dragnea. Mai puţin şi  Dragnea plângea după Cuc. De parcă ăla ar fi făcut Canalul Panama şi o mie de kilometri de autostradă. Numai că astea, cu cât de bun a fost Cuc, le-au aflat atunci, la mazilire. Când fiecare şi-a citit realizările şi vroia să plece, dar poporul cex-ist nu vroia ca vreunul dintre ei să se ducă. Ca şi cum demisia nu este un act unilateral. Aşa că au stat în şedinţa aia de parcă – Doamne fereşte!-  vroiau să declanşeze al treilea război mondial. Cert este că Tudose a scăpat de cei care sunt cu probleme în justiţie. Mai puţin cu ALDE… Ilie. Adică omul aliaţilor de la Guvernare. Aici, premierul Tudose a fost chiar comic spunând că la PSD s-a făcut curăţenie, iar dincolo ar fi treaba celor de la ALDE. Drept urmare, Executivul „reşapat“ cu trei nume noi, merge mai departe şi cu Ilie. La prima vedere, Liviu Dragnea a ieşit în pierdere, cu sacrificarea oamenilor săi. Acum însă, se pare că doi dintre cei trei noi miniştri au nişte probleme în justiţie. Adică, peste trei luni s-ar putea să avem aceleaşi probleme. Doar numele să fie altele. Cam asta a fost.  Mai puţin poate nedumerirea unei părţi şi mai mari din electoratul social-democrat, care nu mai ştie ce şi cum. Vorba lui Liviu… cu proasta comunicare. Pentru că dincolo de faptul că asta e o treabă cusută cu aţă albă, realitatea este că s-au certat. De la ce? De la bani. Mai clar, de la lipsa acestora. Pentru că au promis la mai toţi şi acum nu e de unde. E uşor să promiţi. Să şi faci, e mult mai greu. Este aproape evident că nu s-au gândit la asigurarea resurselor, când au fost în rol de Moş Crăciun.
E ca şi cum ai spune cuiva că de la anul va avea un salariu de 8.000 e lei. Așa că poate să facă planuri diverse. De exemplu un credit cu o rată mare, conform promisiunii… Şi nu se va întâmpla nimic, dar obligațiile vor curge. Așa şi acum. S-a promis la toată lumea şi ,,tortul” nu ajunge la toți. Care tort? Cum care? Ăla desenat pe tablă. Păi ăla nu era de mâncat. A, nu ştiam. Cam aşa se joacă acum. Cert este că dacă nu ai alte argumente, o dai… savant pe proasta comunicare.  Care, logic va fi mai bună, acum că Liviu şi Mihai s-au „pupat“ aşa, în miez de noapte. În mod real însă, conflictul nu a fost soluţionat. Chiar dacă mai toţi pesediştii vor să lase impresia că da.