O mare datorie…

Se spune că puşcăriile sunt pline de oameni nevinovaţi. Asta, pentru că, majoritatea celor condamnaţi susţin că au fost închişi pe nedrept, că nu ei sunt vinovaţi şi că a avut cineva ceva cu ei, fie vreun martor, fie poliţistul, fie procurorul, fie judecătorul, sau au căzut victimă vreunei conspiraţii. Trebuie spus însă că, printre acești „nevinovați” se află și oamenii care chiar nu au făcut nimic, fiind victime ale unor erori judiciare sau a unor indivizi gen Portocală, cărora le-ar sta mai bine în spatele gratiilor, decât în libertate. De asemenea, am mai spus-o și o spun în continuare, există și cazuri în care anchetatorii au dus la extrem aplicarea legii, mărginindu-se să o aplice ca pe o formulă matematică, doar în litera ei, lăsând la o parte spiritul legii, sau situații în care legea a fost interpretată doar pentru a distruge o anumită persoană. Astfel de cazuri trebuie cercetate cu grijă și soluționate în spiritul legii, iar dacă se dovedește că cineva a fost pedepsit pe nedrept, eroarea, greșeala sau ticăloșia, după caz, trebuie îndreptată, iar vinovatul sau vinovații pedepsiți, fără doar și poate. Dar de aici până la a modifica legislația pentru a dat drumul din pușcării la tot felul de borfași, tâlhari, violatori și mai știu eu ce alte categorii de indivizi certați cu legea, doar pentru că au fost închiși în condiții care nu le respectă drepturile, e cale lungă. Joi, nu mai puțin de 529 de deținuți din toată țara au fost puși în libertate, după intrarea în vigoare a legii recursului compensatoriu. Printre aceștia, 24 de pușcăriași eliberați sunt de la Penitenciarul Arad, cei mai mulți condamnați, din informațiile noastre, pentru furturi și tâlhării. Nu îmi mai rămâne decât să spun, „Arădeni, păziți-vă proprietățile!”. Asta, bineînțeles dacă indivizii eliberați sunt din Arad, dacă preferă să rămână la Arad, după ce au primit acest minunat cadou (dreptul de-a încălca din nou legea) din partea Ministerului Justi­ției, sau dacă pușcăriașii arădeni care-și executau pedepsele în alte penitenciare din țară decid să se întoarcă acasă.
În cazul altor penitenciare din țară, deținuții eliberați erau condamnați pentru trafic de persoane, tâlhării, violuri, furt calificat, înșelăciune, ca să dau numai câteva exemple. După cum puteți vedea, sunt numai oameni „unu’ și unu’”, „de mare caracter”, cum ar spune un coleg, oameni fără de care nici nu știu cum ar mai putea supraviețui societatea asta românească, oameni față de care românii cinstiți, care nu au furat, n-au violat și n-au dat în cap la nimeni, deci niște pămpălăi cum scrie la carte, au, spun guvernanții noștri, o mare datorie. Aceea de a se lăsa din nou furați, jefuiți, violați, bătuți și așa mai departe…
Sigur, sper să mă înșel, sper ca acești indivizi, care tocmai ce au scăpat de „facultate” cu o „licență” luată pe repede
înainte, mult mai devreme decât era cazul, să înțeleagă că ar fi bine să se integreze în societate și să renunțe la apucăturile care i-a trimis în spatele gratiilor. Mă tem însă că lucrurile nu vor evolua chiar așa și că mulți dintre aceștia vor pune în practică, pe spatele nostru, ceea ce știu ei mai bine și ceea ce au învățat cât au fost la „reciclare”. Iar atunci voi fi foarte curios pe unde vor scoate cămașa ministrul Justiției, un eminent profesor de drept, de altfel, Guvernul și coaliția de guvernare care se cam erijează în apărătorii celor certați cu legea.