Eșecul catalan

Ceea ce era așteptat de mulți s-a întâmplat. Cu toate că nu dispuneau de o majoritate consistentă în Parlamentul local, politicienii catalani care doreau ruperea de regatul Spaniei au votat o declarație de independență și au proclamat constituirea unei republici Catalane, nerecunoscută însă de nimeni pe plan internațional. În replică, Guvernul de la Madrid a cerut Senatului suspendarea autonomiei Cataloniei, ceea ce s-a și întâmplat, potrivit prevederilor Constituției. Mai mult, președintele rebel al regiunii, Carles Puigdemont, a fost destituit, Parlamentul local a fost dizolvat, iar Guvernul Regional a fost trimis la plimbare, urmând ca pe 21 decembrie să aibă loc alegeri anticipate. Mai pe românește, văzând că separatiștii catalani încalcă legile Spaniei, Guvernul central a pus în aplicare acele prevederi legale care îi dau dreptul să acționeze pentru păstrarea unității regatului. Deocamdată s-a recurs la soluții pașnice, având în vedere că nici separatiștii nu au pus mâna pe arme, cum se proceda de regulă până acum, când un teritoriu își declara independența, iar statul din care făcea parte se opunea. Or, fără a dispune de forțe armate serioase care să asigure „eliberarea” teritoriului, fără sprijin internațional, declarația de independență a Cataloniei nu este, în opinia mea, decât o aventură sortită eșecului. Ar fi bine însă să fie o învățătură de minte pentru partizanii segregării de pe tot cuprinsul Europei și mai ales pentru anumiți unguri cu minți înfierbântate de prin Harghita și Covasna, care privesc cu sufletul la gură la ceea ce se întâmplă la Barcelona. Și au ce vedea. După euforia independenței, care a fost simțită, trebuie spus, doar de către o parte din populație, Catalonia se află în pragul unui război comercial cu Spania. Madridul vrea să pedepsească Barcelona și oferă scutiri de impozite companiilor ce pleacă din provicincia rebelă. Pe cale de consecintă, o serie de mari companii și bănci au început să plece, numărul turiștilor a scăzut îngrijorător de mult, astfel încât catalanii vor vedea și reversul medaliei. Dacă nu au fost mulțumiți de faptul că au fost ajutați de Guvernul de la Madrid să ajungă una dintre cele mai bogate regiuni ale țării, dacă nu cea mai bogată, vor vedea, după scandalul provocat, cum li se scurge bogăția printre degete. În plus, se pot trezi că nu mai fac parte nici din Uniunea Europeană, deci vor avea de plătit taxe vamale și vor trebui să se descurce cum pot cu o piața internă foarte mică. Să nu mai vorbim de faptul că vor trebui să plătească Spaniei o datorie de 54 miliarde de euro.
În ceea ce-i privește pe liderii separatiștilor, există mari șanse să fie acuzați de rebeliune, ceea ce le-ar putea aduce lui Carles Puigdemont și ciracilor săi, condamnări de până la 30 de ani de pușcărie. Iar ca o dovadă a faptului că se teme că va fi aruncat după gratii, fostul președinte al regiunii își transmite mesajele din locuri secrete.
Acestea sunt câteva din „beneficiile” unor acțiuni făcute fără niciun fel de logică, domnilor din Harghita și Covasna, care numai la „autonómia” visați, în speranța că se va ivi apoi prilejul să procedați ca Puigdemont.