Dereglare…

Suntem în situația în care suntem și pentru că acționăm, gândim, trăim și judecăm o serie de situații în mod inadecvat. Nu toți, se-nțelege, dar o bună parte dintre noi reacționează
la diverși stimuli, contrar firescului. Nu mai departe de acum câteva zile, un fapt abominabil s-a petrecut în Arad. Este vorba despre omorârea unei pisici în chinuri. Sigur, fapta este una pe care o condamnăm fără ezitare și din capul locului. Nu este normal nici pe departe. Ce s-a întâmplat, nu trebuie să se mai întâmple. Și mai mult făptașii trebuie să plătească, potrivit legii. Pentru cine își mai amintește, prin primăvara aces­tui an, un om, având puțin peste  30 de ani a fost accidentat foarte grav în timp ce se afla la muncă. El a fost prins între un utilaj şi o mașina care a derapat. Câteva ore mai târziu murea la spital, lăsând în urma sa o familie cu un copil mic. De fapt s-au întâmplat două accidente consecutive. Mai mulți jurnaliști au sosit la fața locului pentru primul accident. Autorul celui de-al doilea, care l-a accidentat pe omul care urma să moară a reacționat, contrar tuturor normelor pe care instinctul de om ar trebui să-l dea oricui. În loc să vadă ce s-a întâmplat cu omul pe care tocmai l-a accidentat, nu a făcut nimic în acest sens. El s-a repezit la ziariști, foarte mirat fiind, cum de au ajuns așa de repede. Nu știa că ei erau deja acolo pentru primul accident. Însă altceva este aici de condamnat. În primul rând că omul nu a sărit să acode primul ajutor sau cel puțin să vadă ce e cu victima. Și a doua chestiune a fost și reacția ciudată a oamenilor, care reacționează cu comentarii, mai ales în mediul virtual. Ne așteptam să fie o avalanșă de reacții de compasiune pentru omul ce avea să-și dea sufletul câteva ore mai târziu. În al doilea rând credeam că vom  asista la o ofensivă furibundă împotriva omului care lua la bătaie ziariștii, în loc să sară pentru a ajuta un om în agonie. Au fost foarte puține reacții. În schimb au fost de zece ori mai mult acum, cu cazul pisicii chinuite. Ceea ce este cel puțin inadecvat. Pentru că nimic nu este mai important decât o viața de om. Iar dacă în societate se stârnește mai multă compasiune pentru un animal decât pentru un om, ceva nu este în regulă. Mecanismele naturale firești sunt dereglate. Reperele nu mai sunt cele corecte. Iar de aici, până la o reacție inadecvată nu e decât un… click. Iar dacă ne-am pierdut reperele, însemnă că ceva nu este în regulă. Undeva este o dereglare. Nu mai reacționăm la fapte și lucruri care  ne afectează pe toți, dar suntem în stare să facem un capăt de țară din mai nimic. De aceea tolerăm să fim amăgiți cu tot felul de proiecte promise de mai marii politici ai zilei, care nu mai prind viață niciodată. Poate nu întâmplător, nici acum, după aproape trei decenii, nu avem o mie de kilometri de autostradă. În schimb cu ce s-a furat se mai putea face o Românie…