Repere atacate

Pentru oricine are câteva noțiuni de istorie este cât se poate de clar că, de-a lungul timpului, locuitorii acestor meleaguri au avut câteva repere. Religia este unul dintre acestea, apoi au fost domnii și voievozii care au pus mâna pe sabie pentru a lupta pentru neatârnare sau care au făcut câte ceva pentru a îmbunătăți condiția omului de rând. Cu timpul, în cele trei provincii românești a început să se vorbească despre unitatea de neam, de limbă și de religie, ceea ce i-a făcut pe ardeleni, moldoveni și valahi să conștientizeze că sunt frați și că le-ar fi mai bine dacă ar trăi în cadrul aceluiași stat. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea și prima parte a secolului al XX-lea, a apărut un alt reper: monarhia. Asta, în mare parte ca urmare a realizărilor regilor Carol I și Ferdinand, care au contribuit decisiv la modernizarea țării. A venit însă Cel De-Al Doilea Război Mondial, după care a fost posibilă venirea comuniștilor la putere, cu ajutorul tancurilor sovietice, iar unele dintre reperele românilor au început să fie dinamitate. Monarhia a fost abolită, iar religia a fost tolerată pentru că era prea bine înrădăcinată în popor, în încercarea de a fi folosită în avantajul Partidului Comunist și a Securității.
Revoluția din 1989 a venit ca o speranță pentru toți cei care au luptat pentru păstrarea reperelor acestei nații, însă și astăzi suntem departe de a fi revenit la normal. Istoria ne este cam alungată din cărțile de… istorie de către adepții europenismului deșănțat, care consideră că nu mai este normal ca elevii din ziua de astăzi să învețe prea multe despre Burebista, Decebal, Traian, Gelu, Glad, Menumorut, Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, Mihai I, ci despre Andreea Esca, fraternitatea dintre popoare, drepturile homosexualilor și alte asemenea subiecte, care ar putea fi tratate și ele în cărțile de istorie, dar nu în detrimentul istoriei adevărate. S-a ajuns până acolo încât unii dascăli, mai „progresiști” chiar decât așa-zișii „progresiștii” din USR, refuză să predea copiilor romane care fac parte din programa școlară, pentru că nu transmit un mesaj potrivit vremurilor. Mă refer aici în principal la mult prea mediatizata profesoară Cristina Tunegaru, cam săracă cu duhul din punctul meu de vedere, care nu este de acord ca elevii să citească una dintre operele de referință ale literaturii române, „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu, dar promovează autoare străine lesbiene și personaje literare create de scriitori străini, adorate de comunitatea LGBT. Nu zic că un homosexual sau o lesbiană nu ar putea să creeze o operă valoroasă. Dimpotrivă. Și exemple sunt cu duiumul. Doar că, la orele de limba română, se studiază autori români. În primul rând. În al doilea rând, nu cred că pentru niște elevi de gimnaziu, cum sunt cei educați de Cristina Tunegaru, sunt potrivite texte despre relații amoroase între persoane de același sex. Dar să o lăsăm pe Tunegaru în întunecimea minții ei și să trecem mai departe. În ultimii ani, mai ales locuitorilor din Transilvania a început să li se inducă ideea că nu sunt făcuți din același aluat cu cei din Moldova și Țara Românească și că, ar fi poate mai bine, să se gospodărească singuri, susținătorii acestor teze săpând, încetul cu încetul la temelia unității naționale, spre bucuria unor politicieni cu mințile înfierbântate din așa-zisul Ținut Secuiesc, care  astăzi se declară mari suporteri ai independenței Cataloniei. Da, e adevărat, per ansamblu, ardelenii sunt mai harnici, au case mai fru­- moase și plătesc sume mai mari cu titlul de taxe și impozite, doar că ideal ar fi să ne unim cu Basarabia, Bucovina de Nord și Sudul Basarabiei, nu să ne îndepărtăm unii de alții și mai mult.
Religia este un alt reper la temelia căreia se sapă din răsputeri. Tot așa-zișii „progresiști” tip Tunegaru, vituperează în stânga și-n dreapta lansând tot felul de atacuri la adresa Bisericii Ortodoxe, iar, în paralel, cultele neoprotestante sunt ajutate să facă prozeliți. Cât despre „misionarii” care își fac veacul prin țară mergând cu „evanghelizarea”, personal am un singur mesaj să le transmit: „Fraților, românii s-au născut creștini și au rămas așa de vreo 2.000 de ani. Sunteți primiți aici, pentru că trăim într-o țară liberă, dar nu avem nevoie de «evanghelizarea voastră». Dacă stau bine să mă gândesc, cei care ar trebui să ia lecții despre credința adevărată sunteți voi, nu noi”, dar asta este o altă poveste.
În ceea ce privește monarhia, trebuie spus că, zilele acestea, Casa Regală trece prin momente grele. Atât din cauza stării de sănătate a regelui Mihai, cât și a unor scandaluri. Fără doar și poate, subiectul neînțelegerilor dintre Familia Regală și prințul Nicolae, nepotul regelui Mihai, a fost gestionat prost, și poate că eliminarea sa de pe lista succesiunii la conducerea Casei Regale, este o sancțiune mult prea mare pentru faptul că nu a făcut un test de paternitate. Pe de altă parte, ar fi fost cât se poate de normal ca respectivul test să fie făcut, iar prințul să își recunoască copilul, dacă se dovedește că este al său. Deci, din punctul meu de vedere fiecare parte are câte o bilă neagră. De aici însă, până la atacurile furibunde lansate  împotriva principesei Margareta și a soțului său, prințul Radu, este cale lungă. Ceea ce se întâmplă acum este, fără doar și poate, un alt atac, lansat împotriva unui alt simbol, împotriva unui alt reper al românilor. Cui folosesc toate astea? Vom vedea. Sau poate ar fi bine să îi întrebăm pe „progresiștii”, infiltrați în anumite partidulețe și care controlează anumite mijloace de informare în masă.